Istoria creştinismului (MCCXL): Şcolile teologice ortodoxe în secolele XIX-XX (IV)

În secolele XIX-XX, Biserica Ortodoxă Rusă a avut, de asemenea, numeroase seminarii, şcoli religioase şi academii teologice. Academiile duhovniceşti din Biserica Ortodoxă Rusă au trecut prin mai multe reforme până la 1902, când li s-a lăsat o autonomie destul de mare. Până în anul 1918 au funcţionat patru academii duhovniceşti - la Moscova (înfiinţată la 12 decembrie 1685), Petrograd, Kiev şi Cazan - şi 66 de seminarii teologice. Academiile duhovniceşti aveau şi institute cu roluri deosebite. De exemplu, Academia din Cazan avea un institut pentru misiuni între mahomedani şi rascolnici; Academia din Petersburg avea un institut pentru traducerea operelor Părinţilor greci, iar Academia din Kiev, un institut pentru traducerea Părinţilor latini. În secolul al XX-lea, Patriarhia Bisericii Ortodoxe Ruse are următoarele academii teologice şi seminarii: Academia duhovnicească de la Zagorsk, în Lavra „Sfintei Treimi a Sfântului Serghie de Radonej“, lângă Moscova, şi Academia duhovnicească din Petersburg, precum şi cele trei seminarii: unul la Moscova, altul la Petersburg şi altul la Odesa. Academia de Teologie de la Sankt-Petersburg a dezvoltat un program care a atribuit grade academice: doctor în Teologie, master de Teologie şi absolvent de Teologie. Academia a avut, de-a lungul vremii, nume proeminente în rândul profesorilor: Evgeny (Bolkhovitinov), Makary (Bulgakov), Philaret (Drozdov), Antony (Vadkovsky), Bolotov, Lopukhin şi Dmitrievsky. Printre absolvenţii renumiţi ai acestei instituţii se numără Ioan de Kronstadt şi Tihon de Moscova, precum şi alţi mulţi ierarhi, teologi şi istorici. Academia a dezvoltat un centru de cercetare teologic şi istoric, unde au fost traduse operele Sfinţilor Părinţi ai Bisericii. Rezultatele acestei cercetări au fost publicate în reviste ale Academiei: „Khristianskoe Chtenie“ şi „Tserkovny Vestnik“. După Revoluţia bolşevică din 1917, academia a fost închisă, în anul 1946, aceasta fiind redeschisă.