Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Istoria creştinismului (MCCXLIV): Şcolile teologice ortodoxe în secolele XIX-XX (VIII)

Istoria creştinismului (MCCXLIV): Şcolile teologice ortodoxe în secolele XIX-XX (VIII)

Un articol de: Cezar Țăbârnă - 14 Aprilie 2009

În Biserica Ortodoxă Română, învăţământul religios s-a făcut după anul 1800 în diferite seminarii, facultăţi de Teologie, în academii teologice şi institute teologice. În Transilvania a funcţionat la Sibiu, din 1921, o Academie teologică, devenită, în 1943, Facultate de Teologie, iar în 1948, Institut teologic. Începuturile învăţământului superior sibian au fost marcate de iniţierea, în anul 1786, a Cursului Preparandial de învăţători din Sibiu - una dintre primele instituţii şcolare cu caracter pedagogic din Transilvania. În anul 1850, Cursul din Sibiu şi-a modificat profilul, devenind un Institut Teologico-Pedagogic de Grad Superior, care a oferit, iniţial, cursuri de doi ani şi, începând cu anul 1861, cursuri de trei ani. Simultan a fost înfiinţată o secţie pedagogică cu un program de studii de patru ani. Concomitent s-a organizat şi cursul de pregătire a viitorilor preoţi din Eparhia ortodoxă românească a Transilvaniei, marcând începutul învăţământului teologic din Sibiu. Însă educaţia religioasă oferită de această şcoală teologică nu a putut satisface toate nevoile societăţii acelor timpuri. Necesitatea unei educaţii laice s-a simţit acut pe tot parcursul secolului al XIX-lea. Erudiţii timpului, dintre care mulţi îşi făcuseră studiile în străinătate, au promovat în mod constant ideea unui institut de învăţământ superior sau a unei academii, cum o numeau ei. Avram Iancu, unul dintre martirii şi eroii cei mai iubiţi ai naţiunii noastre, scria în testamentul său: „Las toată averea mea, mişcătoare şi nemişcătoare, pentru înfiinţarea unei academii de drepturi, tare crezând eu că luptătorii cu arma legii vor putea scoate drepturile naţiunii mele“. Însă Imperiul Austro-Ungar, în care Transilvania fusese încorporată, a respins toate petiţiile prin care se solicita înfiinţarea unei academii.