Istoria creştinismului (MCCXLVI): Şcolile teologice ortodoxe în secolele XIX-XX (X)

În Biserica Ortodoxă Română, învăţământul religios s-a făcut, după anul 1800, în diferite seminarii, facultăţi de Teologie, în academii şi institute teologice. În Transilvania a funcţionat la Sibiu, din 1921, o Academie teologică, devenită în 1943 Facultate de Teologie, iar în 1948, Institut teologic. În perioada celui de-al Doilea Război Mondial, după Dictatul de la Viena (1940), care a mutilat România, smulgând nordul Transilvaniei şi acordându-l Ungariei, Sibiul a fost martorul unei efervescenţe greu de imaginat a învăţământului superior. În Sibiu îşi găsise locul de refugiu Universitatea din Cluj. Cu toate că vremurile nu ne-au fost prielnice, numărul studenţilor a crescut de la 2.307, în anul universitar 1940-1941, la 3.386 între anii 1943-1944. Dar mai importantă decât creşterea numerică a fost activitatea de anvergură a profesorilor şi a studenţilor aflaţi la Sibiu în exil. Astfel, în timpul celor patru ani de la Sibiu, au fost publicate peste 2.000 de lucrări de cercetare şi au fost organizate peste 300 de conferinţe în douăzeci şi cinci de oraşe. S-a iniţiat chiar un cerc literar care avea să fie cunoscut ulterior drept „Cercul literar de la Sibiu“. Într-o perioadă în care tendinţa era de a distruge totul, bun sau rău, în care istoria se schimba în mod dramatic, câţiva studenţi filologi s-au dedicat unei cauze spirituale superioare: cultura. Aceşti tineri au avut curajul să se opună tendinţei distructive care se manifesta în haosul acelor vremuri, încercând să construiască, să creeze ceva care să dăinuie. Într-o perioadă în care tunurile se auzeau nu departe de Sibiu, aceşti tineri însetaţi de cunoaştere, care simţeau că unica lor şansă era cultura, şi-au făcut un obicei din a se reuni pentru a discuta la nesfârşit idei şi idealuri, sub privirile celui al cărui nume Universitatea din Sibiu îl poartă astăzi: Lucian Blaga.