Istoria creştinismului (MCCXLVII): Şcolile teologice ortodoxe în secolele XIX-XX (XI)

În Biserica Ortodoxă Română, învăţământul religios s-a făcut, după anul 1800, în diferite seminarii, facultăţi de Teologie, în academii şi institute teologice. În Transilvania a funcţionat la Sibiu, din 1921, o Academie teologică, devenită, în 1943, Facultate de Teologie, iar în 1948, Institut teologic. Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu este cea mai veche instituţie de acest fel din ţară. Înfiinţată în 1786, ca Şcoală Teologică şi reorganizată în 1811, sub conducerea lui Gheorghe Lazăr, funcţionează neîntrerupt până astăzi. În perioada 1948-1990, sub numele de Institutul Teologic de Grad Universitar, a fost una dintre cele două şcoli teologice ortodoxe de rang universitar din România care au pregătit slujitorii Bisericii Ortodoxe. Din 1991 este parte componentă a Universităţii din Sibiu. Facultatea are următoarele secţiile: Teologie Pastorală, Teologie Socială, precum şi Teologie Didactică. Secţia de Teologie Pastorală pregăteşte în mod special viitorii preoţi, cea de Teologie Socială - asistenţi sociali, cea de Teologie Didactică -profesori de religie şi alte discipline. Facultatea se distinge prin continuarea tradiţiilor Ortodoxiei transilvane, pe care le actualizează la nivelul exigenţelor societăţii contemporane, şi prin implicarea hotărâtă în efortul ecumenic contemporan, atât pe plan local, cât şi pe plan general european. După Primul Război Mondial, s-au înfiinţat mai multe seminarii teologice în oraşele Craiova, Constanţa, Roman, Dorohoi (judeţul Botoşani) şi Seminarul „Miron Patriarhul“ din Câmpulung-Muscel, care a funcţionat între anii 1922-1934. Un Seminar monahal a fost înfiinţat în 1928 la Mănăstirea Cernica, lângă Bucureşti, care a funcţionat până în 1941. În perioada regimului comunist ateu, după 1948, în Biserica Ortodoxă Română au existat două Institute teologice, la Bucureşti şi la Sibiu.