Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Istoria creştinismului (MCCXV): Cultul şi viaţa religioasă în Biserica Ortodoxă în secolele XIX-XX (IV)

Istoria creştinismului (MCCXV): Cultul şi viaţa religioasă în Biserica Ortodoxă în secolele XIX-XX (IV)

Un articol de: Cezar Țăbârnă - 11 Martie 2009

În secolul al XX-lea, Biserica Ortodoxă Greacă a dat doi mari sfinţi. Unul este Sfântul Nectarie de Eghina, mitropolit de Pentapole. „Dragostea lui Dumnezeu, scrie Sfântul Nectarie de Eghina, se naşte într-o inimă curată în care izvorăşte harul divin.“ Era, după mărturia patriarhului Atenagora al Constantinopolului (1949-1972), „de o bunătate infinită, un om plin de pace şi rugăciune“. La 20 aprilie 1961, patriarhul Atenagora l-a canonizat, trecându-l în rândul sfinţilor. Părticele din moaştele Sfântului Nectarie se păstrează la noi în ţară în biserica Mănăstirii Radu Vodă din Bucureşti, în Biserica „Sfântul Nectarie“ din cartierul Alexandru cel Bun din Iaşi şi în paraclisul Mănăstirii „Maica Domnului - Bucuria neaşteptată“ din Şinca Veche, judeţul Braşov. Un al doilea sfânt dat de Biserica Ortodoxă Greacă în secolul al XX-lea este stareţul Silvan de la Muntele Athos († 1938), un reper duhovnicesc fundamental al vieţuirii în Hristos. Născut în 1866 la Tambov, Rusia, într-o familie simplă şi evlavioasă, Simeon (numele de mirean) are, încă de copil, înclinarea spre rugăciune, care-l face, la vârsta de 19 ani, să se gândească la închinovierea sa în Mănăstirea Lavra Peşterilor din Kiev, dorinţă care nu se va împlini. Chemarea resimţită spre viaţa monahală se stinge uşor, dar, în tumultul vieţii de păcat şi necurăţie, tânărul Simeon este cercetat de Maica Domnului, care-l mustră pentru faptele sale, trezind în sufletul lui o adâncă nevoie de pocăinţă. Această trăire îl face ca, la 26 de ani, să se îmbarce pe vasul spre Athos, unde se va călugări la Mănăstirea „Sfântul Pantelimon“. Mesajul principal al Sfântului Siluan este cuprins în cuvintele „Ţine-ţi mintea în iad şi nu deznădăjdui“, îndemn pe care îl adresează lumii întregi pentru a crede în mila şi iubirea nemărginită a lui Dumnezeu faţă de oameni. Scrierile Sfântului Siluan au fost traduse în 15 limbi. Ele sunt considerate scrieri mistice şi profetice pentru lumea zilelor noastre.