Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Istoria creştinismului (MCCXXII): Cultul şi viaţa religioasă în Biserica Ortodoxă în secolele XIX-XX (XI)

Istoria creştinismului (MCCXXII): Cultul şi viaţa religioasă în Biserica Ortodoxă în secolele XIX-XX (XI)

Un articol de: Cezar ţăbârnă - 18 Martie 2009

În Biserica Ortodoxă Română, în secolul al XX-lea s-a distins, prin nevoinţele sale duhovniceşti, Cuviosul Ioan Iacob Hozevitul (1913-1960). După 20 de ani de la moarte, la 8 august 1980, trupul său a fost aflat întreg, nestricat, răspândind bună mireasmă, semn că Dumnezeu l-a preamărit şi l-a numărat în ceata sfinţilor, pentru nevoinţa şi sfinţenia vieţii sale de pe pământ. Pentru ca toţi să fie pe deplin încredinţaţi că a fost voia lui Dumnezeu ca trupul lui să nu fie dat stricăciunii, Patriarhia Ierusalimului a rânduit să se săvârşească 40 de Sfinte Liturghii, cu rugăciuni de dezlegare şi pomenire, sicriul cu trupul sfântului fiind aşezat în faţa Sfintei Mese. După săvârşirea acestor slujbe, trupul a rămas ca şi mai înainte, nestricăcios. La 15 august 1980, egumenul Mănăstirii „Sfântul Gheorghe“, arhimandritul Amfilohie, i-a pregătit o raclă sculptată în lemn de chiparos, l-a aşezat în ea cu mare cinste şi l-a dus în procesiune, împreună cu câţiva arhierei de la Patriarhia Ortodoxă din Ierusalim şi cu mii de pelerini care au venit la praznicul Adormirii Maicii Domnului, hramul acestei mănăstiri, depunând sfintele moaşte în Biserica „Sfântul Ştefan“ din incintă, unde se află şi moaştele Sfântului Gheorghe Hozevitul. De atunci, vin zilnic pelerini ortodocşi, şi chiar catolici, ca să se închine la moaştele cuviosului, cerându-i ajutorul, pe care toţi cei ce se roagă cu credinţă îl primesc. Această strămutare a moaştelor Sfântului Ioan s-a făcut cu binecuvântarea patriarhului Benedict al Ierusalimului. Sfântul Ioan Iacob Hozevitul este cinstit de toţi ortodocşii, dar, mai ales, de cei din România, Grecia, Cipru şi Ţara Sfântă. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, luând în considerare sfinţenia vieţii Cuviosului Ioan Iacob, şi faptul că cinstitele sale moaşte sunt intacte, frumos mirositoare şi făcătoare de minuni, l-a trecut în rândul sfinţilor, în şedinţa din 20 iunie 1992, sub numele de „Sfântul Cuvios Ioan de la Neamţ - Hozevitul“, fixând ca zi de prăznuire 5 august, data mutării lui la cele veşnice.