Istoria creştinismului (MCCXXX): Viaţa mănăstirească în Biserica Ortodoxă în secolele XIX-XX (V)

În viaţa Bisericii Ortodoxe Ruse s-au distins în secolul al XIX-lea, prin viaţa monahală, unii sfinţi şi stareţi ai unor mănăstiri. În această perioadă s-a tradus de mai multe ori în ruseşte „Filocalia“, operă minunată care pune în lumină nostalgia sufletului omenesc după frumuseţea curăţiei morale şi a sfinţeniei. Teologia spirituală şi contemplativă şi filosofia creştină rusă au dat în secolul al XX-lea mari teologi ca: S. Bulgakov († 1944), N. Berdiaev († 1948), Vl. Losski († 1958), P. Evdokimov († 1970), Gh. Florovski († 1979) ş.a. Deşi pe Sfântul Munte Athos s-au aşezat eremiţi înainte de secolul al IX-lea, istoria Muntelui Athos începe în 963 prin înfiinţarea Mănăstirii „Marea Lavră“ de către Sfântul Atanasie Atonitul (977-1011), cu ajutorul împăratului bizantin Nichifor II Focas (963-969). Sfântul Munte Athos a rămas până astăzi în mare cinste, fiind vizitat de mii de pelerini. Cele douăzeci de mănăstiri mari şi numeroase schituri cuprindeau, în 1902, aproape 8.000 de călugări, dintre care 3.270 greci, 3.496 ruşi, 286 români, 367 bulgari, 46 sârbi şi 57 georgieni. Proporţia lăcaşurilor nu este justă. Grecii au 17 mănăstiri, ruşii una, sârbii una, bulgarii una, iar românii, care au sprijinit în mare măsură toate mănăstirile Muntelui Athos, nu au decât două schituri: Prodromul şi Lacu. Muntele Athos, numit „Grădina Maicii Domnului“, a rămas până astăzi un mare centru de viaţă spirituală şi de trăire ortodoxă. Biblioteci şi mănăstiri greceşti, în care s-au adunat documente din partea tuturor popoarelor ortodoxe, sunt cercetate de învăţaţi renumiţi din Răsărit şi Apus. S-a alcătuit un catalog al manuscriselor şi se studiază monumentele istorice şi picturile, spre folosul tuturor Bisericilor creştine. Sunt renumite, de asemenea, schiturile şi mănăstirile Meteorei, situate pe vârfurile abrupte care se ridică deasupra roditoarei câmpii a Tesaliei, la ieşirea din munţi a râului Pinios.