Istoria creştinismului (MCCXXXI): Viaţa mănăstirească în Biserica Ortodoxă în secolele XIX-XX (VI)

În afară de Muntele Athos, numit şi „Grădina Maicii Domnului“, centre monahale importante, mai mari, care au avut o influenţă deosebită asupra întregului Răsărit, există la Ierusalim, Frăţia Sfântului Mormânt şi Mănăstirea „Sfântul Sava“, Mănăstirea „Sfânta Ecaterina“ din Muntele Sinai ş.a. În Bulgaria, cea mai renumită este Mănăstirea Rila, numită astfel după întemeietorul ei, Sfântul Ioan Rilski († 946). Mănăstirea a fost, de mai multe ori, distrusă, incendiată sau abandonată de monahi, de-a lungul vremii. În anul 1335, Hreliu a ridicat un turn de pază cu cinci niveluri. În secolul al XIV-lea, mănăstirea poseda numeroase domenii, consemnate în documente din timpul ţarului Ivan Sisman. În secolul al XV-lea, mănăstirea a fost devastată, însă, odată cu readucerea moaştelor Sfântului Ioan de Rila de la Veliko Târnovo, în anul 1469, şi-a recăpătat importanţa de odinioară. În 1816, în urma unei colecte naţionale, Rila a căpătat înfăţişarea actuală. Stilul arhitectonic este asemănător marilor mănăstiri athonite. După incendiul din 1833, ea a fost refăcută complet, fiind una dintre cele mai mari clădiri mănăstireşti din Balcani. Biserica actuală a mănăstirii este construită între 1834-1837, pe amplasamentul vechii biserici. Pictura a fost realizată între 1840-1848, de Zaharia Zografu, ajutat de o echipă de pictori din şcoala de Samokov. În apropierea mănăstirii se află peştera în care s-a nevoit Sfântul Ioan de Rila. Odată cu eliberarea Bulgariei (1878), Mănăstirea Rila a pierdut din importanţa iniţială, rămânând doar ca un semnificativ loc de rugăciune. După instituirea regimului comunist, slujbele religioase s-au restrâns, bunurile şi proprietăţile au fost confiscate, iar mănăstirea a fost transformată în muzeu. În anul 1980, Institutul şi Federaţia Pelerinilor şi a Jurnaliştilor a oferit Mănăstirii Rila diploma şi „Mărul de Aur“, cea mai însemnată recunoaştere a unui loc de cultură naţională. În anul 1976, Mănăstirea Rila a fost declarată monument istoric şi arhitectural naţional, iar în anul 1983 a fost trecută pe lista Patrimoniului Mondial de Cultură UNESCO. În anul 1991, Rila a redevenit mănăstire printr-un decret special al Consiliului de Miniştri.