Istoria creştinismului (MCCXXXV): Viaţa mănăstirească în Biserica Ortodoxă în secolele XIX-XX (X)

În această perioadă, în Biserica Ortodoxă Română s-au distins, printr-o viaţă spirituală aleasă, numeroşi mo-nahi, dintre care s-au ridicat figuri reprezentative, precum Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica († 1868), care, la 26 octombrie 1850, a fost hirotonit arhiereu. Sosind la Craiova, unde se mutase scaunul episcopiei, din pricina incendiului de la Râmnic, din primăvara lui 1847, el a căutat să-şi cunoască eparhia sa, prin dese vizite canonice. Văzând starea deplorabilă în care se afla aceasta, a luat măsuri urgente pentru întărirea vieţii bisericeşti. Astfel, a redeschis Seminarul teologic de la Râmnic şi a început lucrările de refacere a catedralei episcopale de la Râmnic, distrusă de incendiu, pe care o va termina în 1856. O altă mare realizare a vestitului ierarh o reprezintă Schitul Frăsinei, construit în 1763. În 1863, Sfântul Calinic a construit o nouă biserică, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului“, chilii şi clopotniţă. În vieţuirea acestui schit Sfântul a introdus rânduiala atonită, fiind vestit „blestemul“ pe care l-a făcut cu privire la hotarele acestui schit, ca nici o femeie să nu calce acolo. Pentru ca bisericile să aibă cărţile necesare pentru cult şi pentru pregătirea clerului, Sfântul Calinic a înfiinţat, cu mijloace proprii, tipografia „Kallinik Rîmnik“, care va începe să lucreze din 1861. La această tipografie, printre alte lucrări, va apare colecţia de Minee, Tipicul bisericesc, Manualul de pravilă bisericească, Evanghelia, Octoihul, Liturghierul, Acatistierul, Carte folositoare de suflet şi Învăţătură pentru duhovnici. O importantă lucrare tipărită aici şi care are drept autor pe Sfântul Calinic este Pravila mănăstirească, pravilă după care s-a condus obştea Mănăstirii Cernica şi a Schitului Frăsinei. Prin înfiinţarea tipografiei, Sfântul Calinic va reînvia trecutul de glorie culturală şi artistică a înaintaşilor săi, episcopii Antim Ivireanul, Damaschin, Climent, Chesarie şi Filaret.