Istoria creştinismului (MCDXXVII): Congresul profesorilor de teologie ortodoxă din 1936

Între 29 noiembrie şi 6 decembrie 1936, La Atena, la iniţiativa profesorilor de la Facultatea de Teologie din capitala Greciei s-a întrunit primul congres al profesorilor de teologie ortodoxă. El a fost precedat de o conferinţă pregătitoare, care s-a întrunit în ianuarie 1936 la Bucureşti, la care a participat câte un delegat din partea facultăţilor de teologie ortodoxă de peste hotare. Rapoartele prezentate la congresul profesorilor de teologie ortodoxă de la Atena de delegaţi au fost analizate şi discutate în cadrul a două mari teme: „Poziţia ştiinţei teologice în Biserica Ortodoxă“ (principii fundamentale, libertatea de cercetări teologice, influenţe catolice, protestante, filosofice, raporturi cu teologia patristică) şi „Chestiuni teologice preliminare a unor probleme bisericeşti“ (convocarea unui Sinod general al Bisericii Ortodoxe, pe care unii l-au numit Sinod Panortodox, iar alţii Sinod Ecumenic. Unii au susţinut părerea că în cadrul Bisericii ortodoxe nu se poate întruni un Sinod Ecumenic, ci numai unul Panortodox. Alţii, dimpotrivă, au fost de părere că numai după ce se va ajunge la „unificarea Bisericilor care au episcopat cu succesiune apostolică“, adică Biserica Ortodoxă, Biserica Romano-Catolică, Biserica Vechilor-Catolici, Biserica Anglicană şi vechile Biserici precalcedoniene - coptă, etiopiană, siro-iacobită şi armeană). Însă, oricât de importante ar fi problemele dezbătute de congresul profesorilor de teologie, acesta nu poate hotărî în materie de credinţă şi morală, aceasta fiind datoria principală a magisteriului Bisericii, constituit din episcopii Bisericii. S-au mai discutat şi alte probleme: problema unificării calendarului, căsătoria a doua a preoţilor, codificarea canoanelor, publicarea textelor liturgice, misiunea internă şi externă a Bisericii, publicarea unei reviste de teologie ortodoxă şi căutarea mijloacelor celor mai bune pentru strângerea legăturilor dintre Bisericile Ortodoxe.