„În vremea aceea au stat în loc șes Iisus, mulțime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte
Istoria creştinismului (MCDXXX): Conferinţa paortodoxă de la Rhodos (1963)
În anul 1963, între 26 şi 29 septembrie la Rhodos s-a întrunit a doua Conferinţă panortodoxă care viza să stabilească relaţiile Ortodoxiei cu celelalte confesiuni creştine, în special cu Biserica Romano-Catolică. Biserica Ortodoxă Română a fost reprezentată printr-o delegaţie condusă de Înalt Preasfinţitul Iustin, mitropolitul Moldovei şi Sucevei. Pe ordinea de zi a Conferinţei de la Rhodos au figurat două teme importante: problema trimiterii de observatori la cea de a doua sesiune a Conciliului al II-lea de la Vatican şi propunerea Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol ca Bisericile Ortodoxe să stabilească, pe bază de egalitate, un dialog cu Biserica Romano-Catolică. Cu privire la trimiterea de observatori la Conciliul al II-lea de la Vatican, care urmau să aibă ca sarcină doar a asculta şi a informa, în şedinţa din 28 septembrie participanţii la conferinţă au ajuns la concluzia că „fiecare dintre Bisericile Ortodoxe să procedeze în mod liber în această chestiune specială“. Totodată, s-a stabilit şi s-a aprobat ca Bisericile Ortodoxe care vor trimite observatori să informeze şi celelalte Biserici Ortodoxe despre cele constatate şi observate la Conciliul al II-lea de la Vatican. Referitor la cea de-a doua temă a conferinţei, cu privire la începerea dialogului pe bază de egalitate între Biserica Ortodoxă şi cea Romano-Catolică, propus de Patriarhia Ecumenică, „şi aceasta a fost acceptată de comun acord de toate delegaţiile ortodoxe“. S-a ajuns la această hotărâre în speranţa că deschiderea manifestată de papa Ioan al XXIII-lea (1958-1963) faţă de Biserica Ortodoxă, din timpul dezbaterilor sesiunii întâi a Conciliului al II-lea de la Vatican, din 11 noiembrie-1 decembrie 1962, se va menţine şi în timpul păstoririi papei Paul al VI-lea (1963-1978), dar, din nefericire, această speranţă nu s-a împlinit.








