Istoria creştinismului (MCDXXX): Conferinţa paortodoxă de la Rhodos (1963)

În anul 1963, între 26 şi 29 septembrie la Rhodos s-a întrunit a doua Conferinţă panortodoxă care viza să stabilească relaţiile Ortodoxiei cu celelalte confesiuni creştine, în special cu Biserica Romano-Catolică. Biserica Ortodoxă Română a fost reprezentată printr-o delegaţie condusă de Înalt Preasfinţitul Iustin, mitropolitul Moldovei şi Sucevei. Pe ordinea de zi a Conferinţei de la Rhodos au figurat două teme importante: problema trimiterii de observatori la cea de a doua sesiune a Conciliului al II-lea de la Vatican şi propunerea Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol ca Bisericile Ortodoxe să stabilească, pe bază de egalitate, un dialog cu Biserica Romano-Catolică. Cu privire la trimiterea de observatori la Conciliul al II-lea de la Vatican, care urmau să aibă ca sarcină doar a asculta şi a informa, în şedinţa din 28 septembrie participanţii la conferinţă au ajuns la concluzia că „fiecare dintre Bisericile Ortodoxe să procedeze în mod liber în această chestiune specială“. Totodată, s-a stabilit şi s-a aprobat ca Bisericile Ortodoxe care vor trimite observatori să informeze şi celelalte Biserici Ortodoxe despre cele constatate şi observate la Conciliul al II-lea de la Vatican. Referitor la cea de-a doua temă a conferinţei, cu privire la începerea dialogului pe bază de egalitate între Biserica Ortodoxă şi cea Romano-Catolică, propus de Patriarhia Ecumenică, „şi aceasta a fost acceptată de comun acord de toate delegaţiile ortodoxe“. S-a ajuns la această hotărâre în speranţa că deschiderea manifestată de papa Ioan al XXIII-lea (1958-1963) faţă de Biserica Ortodoxă, din timpul dezbaterilor sesiunii întâi a Conciliului al II-lea de la Vatican, din 11 noiembrie-1 decembrie 1962, se va menţine şi în timpul păstoririi papei Paul al VI-lea (1963-1978), dar, din nefericire, această speranţă nu s-a împlinit.