Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Istoria creştinismului (MCII): Biserica Ortodoxă a Greciei (I)

Istoria creştinismului (MCII): Biserica Ortodoxă a Greciei (I)

Un articol de: Cezar Țăbârnă - 20 Octombrie 2008

Biserica Greciei sau Eladei s-a aflat sub jurisdicţia Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol de la 732 până la 1833, când a cerut autocefalia. Încă de pe vremea Imperiului latin de Constantinopol (1204-1260), penetraţia latinilor şi în special a veneţienilor în Grecia a avut ca urmare imediată intensificarea propagandei romano-catolice, ierarhia latină exercitând o foarte serioasă presiune asupra Bisericii Ortodoxe Greceşti locale. Situaţia s-a înrăutăţit şi mai mult din a doua jumătate a secolului al XV-lea, când veneţienii au împărţit cu turcii stăpânirea asupra Greciei. Din anul 1718 veneţienii au fost siliţi să lase toată Grecia în stăpânirea turcilor. Cu toată presiunea exercitată de turci şi veneţieni, Biserica Ortodoxă din Grecia a supravieţuit. Apăsător peste măsură, jugul turcesc a grăbit izbucnirea revoluţiei greceşti la 21 martie 1821. La 1/13 ianuarie 1822, Grecia s-a proclamat independentă la Epidaur, în nord-estul Peloponezului, însuşindu-şi o constituţie democratică. Cunoscutul poet romantic englez, lordul G. Gordon Byron (1780-1824), a venit în ajutorul răsculaţilor greci, găsindu-şi sfârşitul eroic la Missolonghi, pe ţărmul sudic al Greciei, la golful Corintului. Episcopii, destul de numeroşi în Grecia, au fost alături de revoluţionari pentru câştigarea independenţei naţionale. Astfel, episcopul Ghermanos de Patras a sfinţit steagurile primilor răsculaţi greci. Patriarhul ecumenic Grigorie V (1797-1798; 1800-1808; 1818-1821), silit de turci, a excomunicat pe răsculaţii din cler, mitropoliţi, episcopi şi preoţi. Cu toate acestea, el însuşi a căzut victimă răzbunării turcilor, fiind spânzurat în odăjdiile arhiereşti, la 10 aprilie 1821, în ziua de Paşti, la poarta Patriarhiei din Constantinopol. Odată cu el au împărtăşit aceeaşi soartă membrii Sfântului Sinod şi 30.000 de greci din Grecia şi Imperiul Otoman. Răscoala din insula Kios, izbucnită în 1822, a fost urmată de un măcel îngrozitor din partea turcilor: 23.000 de persoane au fost ucise, iar 47.000 de tinere fete au fost vândute ca roabe sau băgate în haremurile turcilor.