„În vremea aceea, fiind întrebat Iisus de farisei când va veni Împărăția lui Dumnezeu, El le-a răspuns și a zis: Împărăția lui Dumnezeu nu va veni în chip văzut.
Istoria creştinismului (MCIII): Biserica Ortodoxă a Greciei (II)
Din anul 1718 veneţienii au fost siliţi să lase toată Grecia în stăpânirea turcilor. Cu toată presiunea exercitată de turci şi veneţieni, Biserica Ortodoxă din Grecia a supravieţuit. Apăsător peste măsură, jugul turcesc a grăbit izbucnirea revoluţiei greceşti la 21 martie 1821. La 1/13 ianuarie 1822, Grecia s-a proclamat independentă la Epidaur, în nord-estul Peloponezului, însuşindu-şi o constituţie democratică. Cu toată teroarea exercitată de turci, pentru a înlătura amestecul în treburile interne ale Greciei eliberate, răsculaţii s-au declarat eliberaţi de obligaţia de a mai recunoaşte jurisdicţia patriarhului ecumenic de Constantinopol, atitudine manifestată practic prin nerecunoaşterea patriarhului ecumenic Evghenie II (1821-1822), precum şi prin respingerea episcopilor trimişi de Patriarhia Ecumenică în scaunele formal vacante. Luptele dintre greci şi turci au continuat până în 1828. Grecia a fost ajutată să-şi dobândească independenţa de diplomaţia ţărilor europene, îndeosebi de Anglia, Franţa şi Rusia. Flota engleză, franceză şi rusă a dat un preţios ajutor grecilor, distrugând flota turcească în 1827, la Navarin. În urma acestei înfrângeri, Imperiul Otoman a fost obligat să încheie pace. Independenţa Greciei a fost recunoscută pe plan politic internaţional prin Pacea de la Adrianopol din 2/14 septembrie 1829. În anul 1830, s-a constituit statul grec modern, care, în 1832, s-a declarat regat, primul rege al Greciei moderne fiind Otto I (1832-1862), de origine germană. În anul 1834, Atena a redevenit capitala Greciei independente, având, în vremea aceea, cel mult 5.000 de locuitori. Începând din anul 1828, Ioan Capodistria (1776-1831), preşedintele Guvernului Greciei între anii 1827-1831, a început să se ocupe şi de problemele bisericeşti. Pentru ca turcii să nu mai găsească prilejul de a se amesteca în treburile bisericeşti şi civile ale Greciei, el a instituit o comisie de trei episcopi, învestiţi cu autoritatea necesară pentru a se ocupa de toate interesele spirituale ale Greciei.