Istoria creştinismului (MCIX): Biserica Ortodoxă a Greciei (VIII)

În secolul al XIX-lea au existat controverse aprinse între Teoclit Farmachides († 1860) şi Neofit Vamvas († 1855) de o parte, şi Constantin Oiconomuos († 1857) de alta, în legătură cu autocefalia greacă sau cu justificarea secularizării averilor bisericeşti şi mănăstireşti, care au degenerat, uneori ajungându-se la încordări şi lupte aprinse. Farmachides, Vamvas şi alţii au susţinut introducerea reformelor bisericeşti: traducerea Bibliei în limba neogreacă, actualizarea interpretării Sfintei Scripturi, un rol social mai efectiv din partea Bisericii ş.a, în timp ce conservatorii, în frunte cu C. Oiconomuos, susţineau rămânerea mai departe la tradiţia Sfinţilor Părinţi. În cele din urmă, a învins tabăra progresiştilor. În anul 1903, arhiepiscopul Procopie al Atenei a trebuit să-şi dea demisia, pentru că mişcarea studenţească nu a aprobat traducerea Bibliei în limba neogreacă. Toate acestea demonstrează că Biserica Ortodoxă Greacă este adânc înrădăcinată în credinţa evanghelică, apostolică şi patristică. În a doua jumătate a secolului trecut, a apărut mişcarea misionară „Zoi“ (Viaţa), condusă de profesorul Panaghiotis Trembelas, care milita pentru traducerea Bibliei în neogreacă, organizarea de conferinţe şi meditaţii cu caracter religios, exprimarea unor opinii personale de către laici, dar buni credincioşi ai Bisericii, şi altele. În 1961, tinerii din mişcarea „Syndesmos“ au creat la Atena un centru misionar interortodox, sub numele „Mergând“ (învăţaţi toate neamurile - cf. Matei 28, 19). Sfântul Sinod al Bisericii Greciei a înfiinţat o secţie pentru misiune, iar în anul 1970 a deschis Institutul de studii misionare, care publică revista „Toate naţiunile“. La jumătatea secolului trecut, în Biserica Greciei s-a introdus salarizarea clerului în funcţie de studii. În prezent, Biserica Ortodoxă a Greciei are peste nouă milioane de credincioşi.