Istoria creştinismului (MCL): Diaspora Bisericii Ortodoxe Române (VIII)

După evenimentele din decembrie 1989, diaspora Bisericii Ortodoxe Române a cunoscut o dezvoltare fără precedent. Astfel, pe lângă arhiepiscopiile din străinătate, înfiinţate pentru românii ortodocşi, au apărut altele noi, iar altele au fost ridicate la rang de mitropolie. Între cele cinci dioceze ale Bisericii Ortodoxe Române din diaspora se numără Mitropolia Ortodoxă Română pentru Germania şi Europa Centrală. Un rol important în organizarea diasporei româneşti din această parte a Europei l-a avut Visarion Puiu, fostul Mitropolit al Bucovinei (1935-1940), iar între anii 1942-1944, Mitropolit al Transnistriei. El a reuşit în 1949 organizarea unei eparhii cu titlul de Episcopia Ortodoxă Română pentru Europa Occidentală, cu sediul la Paris. Biserica din Paris a devenit simbolul unei lupte curajoase de rezistenţă contra tendinţelor unor funcţionari din cadrul Ambasadei române de a se amesteca şi controla viaţa religioasă a comunităţii. De altfel, nu numai în Paris, ci şi în alte locuri, viaţa spirituală a parohiilor din diaspora a fost influenţată de opinii politice, care au condus uneori la decizii sau hotărâri necanonice. Astfel, au apărut luări de poziţie care n-aveau nimic comun cu Tradiţia bisericească şi nici nu puteau fi justificate sau puse de acord cu disciplina bisericească. Ca Arhiereu-Vicar al acestei eparhii a fost ales arhimandritul Teofil Ionescu, pe care mitropolitul Visarion l-a hirotonit episcop la 26 decembrie 1954, în Biserica rusă „Sfântul Nicolae“ din Versailles, împreună cu Arhiepiscopul Ioan de Bruxelles şi Nathanael al Cartaginei şi Tuneziei, membri ai Sinodului rus din exil. La scurt timp după hirotonie, printr-o delegaţie semnată de mitropolitul Visarion la 3 ianuarie 1955, arhiereul Teofil este împuternicit să viziteze şi să organizeze canonic comunităţile de români ortodocşi stabiliţi în Germania şi Austria. De asemenea, episcopul Teofil este autorizat de a călători în Statele Unite ale Americii şi în Canada, în scopul stabilirii liniştii în comunităţile româneşti şi organizării acestora din punct de vedere bisericesc.