Istoria creştinismului (MCLVI): Diaspora Bisericii Ortodoxe Române (XIV)

După evenimentele din decembrie 1989, diaspora Bisericii Ortodoxe Române a cunoscut o dezvoltare fără precedent. Astfel, pe lângă arhiepiscopiile din străinătate, înfiinţate pentru românii ortodocşi, au apărut altele noi, iar unele au fost ridicate la rang de mitropolie. Între cele cinci eparhii ale Bisericii Ortodoxe Române din diasporă se numără Mitropolia Ortodoxă Română pentru Germania şi Europa Centrală. Datorită situaţiei politice din România dinainte de 1989, relaţiile dintre aceste parohii au cunoscut momente de tensiune, iar, oficial, până astăzi, raporturile dintre ele au rămas, din păcate, destul de reci. După înlăturarea dictaturii comuniste din România, în decembrie 1989, şi retragerea Preasfinţitului Adrian Hriţcu la 30 aprilie 1992, Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române a dorit să lase reorganizarea diasporei române pe seama parohiilor din străinătate. În aceste împrejurări şi la cererea unui grup de şase preoţi din Germania, care au dorit să se întoarcă sub jurisdicţia Bisericii-mame, prin intermediul unei noi structuri, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române, în şedinţa din 22-23 ianuarie 1993, a acordat „binecuvântarea de organizare a unei eparhii“ cu titulatura de „Mitropolia Ortodoxă Română pentru Germania şi Europa Centrală“, comunicată cu adresa Patriarhiei nr. 436 din 11 februarie 1993. În acelaşi timp, adresa amintită menţiona că Arhiepiscopia Ortodoxă Română pentru Europa Centrală şi Occidentală „îşi va continua activitatea, urmând cam la iniţiativa preoţilor şi a credincioşilor ei, să se reorganizeze...“. Organizarea Mitropoliei a continuat în tot cursul anului 1993 prin alegerea unui Consiliu eparhial, prin anunţarea Mitropoliei la autorităţile de stat germane şi prin alegerea mitropolitului (Aachen, 16 octombrie 1993). În şedinţa Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 12 ianuarie 1994 a fost recunoscută alegerea Episcopului-Vicar de la Sibiu, dr. Serafim Joantă, ca Mitropolit