Istoria creştinismului (MCLXV): Români ortodocşi din afara graniţelor ţării (II)

Cea mai mare comunitate de români ortodocşi aflată în afara graniţelor României se află în Basarabia. La 21 mai 1989, patriarhul Moscovei şi al Întregii Rusii l-a numit pe Nikolai Vasilievici Kantarian, sub numele Vladimir, episcop al Chişinăului şi al Moldovei. În 1990, Vladimir a fost ridicat la treapta de arhiepiscop al Chişinăului, iar în 1992, la treapta de Mitropolit al Moldovei. Mitropolia Moldovei a rămas sub jurisdicţia canonică a Patriarhiei Moscovei. La 24 martie 1992 a fost adoptată Legea 979 privind cultele în Republica Moldova. Biserica Ortodoxă Română, care nu-i uitase pe fiii de dincolo de Prut, şi-a arătat purtarea de grijă şi, la 9 aprilie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a dat publicităţii un comunicat oficial în care se spunea că „Biserica Ortodoxă Română nu a recunoscut niciodată desfiinţarea Mitropoliei Basarabiei cu sediul la Chişinău“. Pe baza Legii Cultelor, o parte a clerului şi a credincioşilor din Republica Moldova s-a adunat la 14 septembrie 1992 la Chişinău, unde s-a constituit Adunarea de reactivare a Mitropoliei Basarabiei. Petru Păduraru, episcopul de Bălţi, a fost numit locţiitor de mitropolit, iar o delegaţie de clerici a fost trimisă la Bucureşti, pentru a cere Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române să primească noua Mitropolie a Basarabiei sub jurisdicţia canonică a Patriarhiei Române, aşa cum fusese după 1918. Sfântul Sinod a răspuns acestei cereri la 19 decembrie 1992, prin „Actul Patriarhal şi Sinodal al Patriarhiei Române privind recunoaşterea reactivării Mitropoliei Basarabiei, autonomă şi de stil vechi, cu reşedinţa în Chişinău“, în care se spune: „Prin reactivarea Mitropoliei Basarabiei se săvârşeşte un act sfânt de adevăr şi dreptate, care reîntregeşte plinătatea comuniunii de credinţă strămoşească şi gândire românească“. La 8 octombrie 1992, Mitropolia Basarabiei a solicitat guvernului să fie recunoscută, însă nu a primit nici un răspuns.