Istoria creştinismului (MCLXXVIII): Comunităţi ortodoxe române din afara graniţelor (IV)

În cadrul comunităţilor româneşti din străinătate un loc de seamă îl ocupă aşezămintele româneşti de la Locurile Sfinte, Ierusalim, Ierihon şi Iordan. În anul 1963, noul reprezentant al Patriarhiei Române a sosit la Ierusalim cu misiunea de a reda Aşezământului misiunea pentru care a fost instituit. Au urmat însă o serie de evenimente nefavorabile care au întârziat lucrările de restaurare. În cele din urmă acestea au fost finalizate în anul 1975, când patriarhul Justinian a organizat un pelerinaj la Locurile Sfinte, având ca obiectiv şi încheierea unui nou Acord bisericesc de reglementare şi funcţionare al Aşezămintelor Româneşti de pe cuprinsul Patriarhiei Ierusalimului şi a toată Palestina. După ce patriarhul a sfinţit biserica şi căminul din Ierusalim, Aşezământul românesc şi-a reluat în condiţii destul de bune misiunea iniţială, urmând ca şi schitul de la Iordan „să se poată inaugura cu încuviinţarea timpului“. Au urmat apoi numirea la Ierusalim a mai multor superiori învestiţi de Patriarhia Română cu scopul prezenţei Bisericii noastre pe lângă Sfântul Mormânt al Domnului Iisus Hristos. Începând cu anul 1989 s-a deschis o nouă eră în istoria Reprezentanţei Patriarhiei Române din Ierusalim. Imediat după Revoluţia din decembrie 1989, numărul pelerinilor şi a muncitorilor români veniţi sau stabiliţi la Sfintele Locuri a crescut considerabil. Treptat, s-au modernizat instalaţiile căminului de pelerini şi s-au realizat noi spaţii, unele împodobite cu frumoase picturi murale, reprezentând în mare parte sfinţi români. După alegerea arhimandritului Ioan Selejan, în 1997, ca Episcop al Eparhiei Covasnei şi Harghitei, reprezentant al Patriarhiei Române la Sfintele Locuri a fost numit arhimandritul Ieronim Creţu, în acea vreme eclesiarh al Catedralei patriarhale din Bucureşti. Încă de la învestire, preacuvioşia sa a iniţiat noi lucrări de restaurare şi înfrumuseţare a Aşezământului românesc din Ierusalim.