Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Istoria creştinismului (MCVI): Biserica Ortodoxă a Greciei (V)

Istoria creştinismului (MCVI): Biserica Ortodoxă a Greciei (V)

Un articol de: Cezar ţăbârnă - 25 Octombrie 2008

În urma războiului balcanic din 1912-1913, care s-a încheiat prin pacea de la Bucureşti (28 iulie/10 august 1913), Greciei i-a revenit sudul Macedoniei şi vestul Traciei. Chiar dacă aceste două provincii au intrat în componenţa statului grec, Patriarhia Ecumenică de Constantinopol şi-a menţinut jurisdicţia bisericească asupra celor 40 de mitropolii din Macedonia şi nordul Greciei până în anul 1928, când, printr-un nou acord, acestea au trecut definitiv sub jurisdicţia Bisericii Eladei. În anul 1913, Sfântul Munte Athos a fost încadrat Greciei, dar cele 20 de mănăstiri au rămas mai departe sub jurisdicţia Patriarhiei Ecumenice. Prin Tratatul de Pace de la Paris din 10 februarie 1947, Insulele Dodecanezului (cele douăsprezece insule de pe ţărmul de sud-vest al Asiei Mici, ocupate de Italia în timpul războiului italo-turc din 1911-1912), au revenit Greciei. Cele patru mitropolii din aceste insule (Rodos, Leros-Calymnos, Cos şi Carpatos-Cassos) au intrat sub jurisdicţia Bisericii Greciei. În timpul primului război mondial (1916-1918), Grecia s-a alăturat, din 1917, Puterilor Antantei (Franţa, Anglia şi Rusia). Prin Tratatul de Pace de la Sèvres (Franţa), din 10 august 1920, Smirna şi teritoriul din jur şi malul european al Dardanelelor au fost atribuite Greciei, care a luptat alături de Puterile Antantei. Războiul greco-turc din 1919-1922, câştigat de Turcia, sub conducerea lui Kemal Atatürk (1881-1938), creatorul Turciei contemporane, a făcut ca Grecia să piardă teritoriile atribuite ei prin tratatul de pace de la Sèvres. Tratatul de Pace de la Lausanne, din 24 iulie 1923, dintre Grecia şi Turcia, semnat şi de Franţa, Anglia si Italia, a lăsat Greciei configuraţia teritorială de astăzi. În anul 1922, în urma înfrângerii Greciei de către Turcia, s-a făcut un schimb masiv de populaţie între grecii din Asia Mică şi turcii din Macedonia şi Tracia. Peste un milion şi jumătate de greci au fost ucişi şi expulzaţi, aceştia din urmă fiind colonizaţi de statul grec, în Tesalia, Macedonia şi Tracia.