Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Istoria creştinismului (MCX): Biserica insulei Cipru (I)

Istoria creştinismului (MCX): Biserica insulei Cipru (I)

Un articol de: Cezar ţăbârnă - 29 Octombrie 2008

Biserica insulei Cipru este una dintre cele mai vechi în istoria creştinismului, datând din anii 45-50 d.Hr. Prin canonul 8 al Sinodului III Ecumenic de la Efes, din anul 431, Biserica insulei Cipru a fost declarată autocefală, cu rang de arhiepiscopie. Insula Cipru s-a aflat sub stăpânirea Imperiului Roman de Răsărit până la cucerirea ei de către arabi în anul 647-648 şi a rămas în această situaţie până în 964-965, când au cucerit-o bizantinii. La 6 mai 1191 insula Cipru a fost cucerită de cavalerii englezi din Cruciada a III-a (1189-1192), sub conducerea regelui Richard Inimă de Leu. În mai 1192, regele englez a vândut insula Cipru lui Guy de Lusignan, fostul rege de origine franceză al principatului franc al Ierusalimului. Dinastia franceză de Lusignan a stăpânit insula Cipru până la 1489, când a fost cucerită de veneţieni, care, la rândul lor, au stăpânit-o până în 1571. Sultanul Imperiului Otoman, Selim II (1566-1574), a cucerit insula Cipru în 1571, aflată până la această dată în stăpânirea veneţienilor. În aceste condiţii, influenţa catolicismului, menţinută de francezi şi veneţieni, a fost înlocuită cu propaganda musulmană. În timpul stăpânirii turceşti, arhiepiscopul Bisericii insulei Cipru se bucura în faţa autorităţilor de prerogativele unui etnarh. Dintre conducătorii Bisericii din această insulă, o personalitate a fost arhiepiscopul Ciprian, elev al şcolii din Iaşi, care, după ce a ajuns arhiepiscop în Cipru, a întemeiat în 1812 Şcoala „Sfânta Treime“ pe terenul Mănăstirii Machera. A pierit în timpul masacrului din 9 iulie 1821, în timpul revoluţiei greceşti, din ordinul lui Kuciuk Mahmed, guvernatorul insulei, împreună cu mitropoliţii Hrisant de Pafos, Meletie de Kition şi Laurenţiu de Kyrenia. Imperiul Otoman a stăpânit insula Cipru de la 1571 până la 1878, când, în baza unui acord secret, a trecut temporar administraţia în seama Marii Britanii. Pacea de la Berlin, din 1/13 iulie 1878, a confirmat trecerea insulei Cipru de sub dominaţia Imperiului Otoman sub aceea a Marii Britanii.