Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Istoria creştinismului (MCXIV): Biserica Ortodoxă a Cehiei şi Slovaciei (I)

Istoria creştinismului (MCXIV): Biserica Ortodoxă a Cehiei şi Slovaciei (I)

Un articol de: Cezar ţăbârnă - 04 Noiembrie 2008

Prin unirea Cehiei (Boemia) şi Moraviei cu Slovacia, a luat fiinţă Republica Cehoslovacia, care a fost recunoscută prin Tratatul de Pace încheiat între puterile Antantei (Franţa, Anglia, Italia şi Statele Unite ale Americii), cu Austria, la 10 septembrie 1919, la Saint-Germain, în Franţa. Din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Ortodoxia a renăscut pe teritoriul Boemiei, Moraviei şi Slovaciei, când cehii şi slovacii au intrat în legături mai apropiate cu sârbii şi ruşii ortodocşi. După Primul Război Mondial (1914-1918), a luat fiinţă în Cehoslovacia o Biserică Ortodoxă care s-a organizat la început sub conducerea Bisericii Ortodoxe Sârbe. Însă a intervenit Patriarhia de Constantinopol, susţinând că numai ea are dreptul să acorde Bisericilor din diaspora ortodoxă autocefalia, conform hotărârii canonului 28 al Sinodului IV Ecumenic de la Calcedon, din 451. Primul arhiepiscop al Bisericii autocefale a Cehoslovaciei a fost Savatie Vrabeţ, hirotonit episcop în 1921 de patriarhul Meletie IV Metaxakis (1921-1923). Savatie a primit numele de Sabazd şi titlul de „Arhiepiscop de Praga şi al întregii Cehoslovacii”. Oficial, Biserica Ortodoxă Cehoslovacă a obţinut autocefalia la 8 martie 1923, prin tomosul sinodal acordat de acelaşi patriarh ecumenic, Meletie IV Metaxakis. Episcopul Gorazd II Pavlici, hirotonit la Belgrad, a organizat pe ortodocşii din Boemia, Moravia şi Slovacia într-o comunitate bisericească ortodoxă cu reşedinţa la Praga, pusă sub jurisdicţia Patriarhiei Sârbe de Belgrad. Statutul acestei comunităţi bisericeşti ortodoxe a fost aprobat de guvernul cehoslovac prin decizia Ministerului de Instrucţie din 31 martie 1922, încât existau paralel în Cehoslovacia două Bisericii ortodoxe: una sub jurisdicţia Bisericii Sârbe şi alta sub jurisdicţia Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol. Cei mai mulţi credincioşi ortodocşi din Cehoslovacia au recunoscut la 22 noiembrie 1925 ca întâistătător al Bisericii Ortodoxe Cehoslovace pe Arhiepiscopul Gorazd Pavlici, hirotonit la Belgrad.