Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Istoria creştinismului (MCXLII): Diaspora ortodoxă în secolul al XX-lea (XIV)

Istoria creştinismului (MCXLII): Diaspora ortodoxă în secolul al XX-lea (XIV)

Un articol de: Cezar Țăbârnă - 07 Decembrie 2008

La începutul dezvoltării sale, Biserica Bulgară a oscilat între Bizanţ şi Roma, dar, în cele din urmă, din secolul X a rămas definitiv legată de destinele Ortodoxiei. În sud-estul european, mijlocul secolului al XIX-lea reprezintă pentru populaţia ortodoxă bulgară perioada de renaştere naţională. Clerul bulgar a luptat pentru înlăturarea ierarhiei fanariote şi pentru introducerea limbii bulgare în şcoli şi biserici. Lupta pentru independenţa Bulgariei, publicarea de cărţi, iar mai târziu de reviste şi ziare, înfiinţarea de şcoli şi oficializarea limbii şi culturii au constituit primii paşi spre revitalizarea naţiunii. De asemenea, au fost luate măsuri pentru eliberarea politică. Călugărul Paisie a venit în 1762 din Hilandar (Athos) cu opera sa „Istoria Bulgariei“, pe care a răspândit-o în toată ţara, ea având un impact imens asupra mentalităţii bulgarilor. În rândurile acestei cărţi afirmă: „N-am învăţat nici gramatică, nu cunosc nici cuvinte înalte, politiceşti, ci am scris fără pretenţie, ca un bulgar simplu ce sunt. Sârbii şi grecii... ne batjocoresc, spunând că noi n-avem istorie... De aceea m-am nevoit, vreme de doi ani, să adun de pretutindeni pe unde am putut tot ce se ştie despre neamul şi limba noastră. Citiţi şi cunoaşteţi, iubiţi cititori, pentru ca să nu mai fiţi batjocoriţi şi huliţi de alte neamuri şi limbi“. Istoria călugărului bulgar Paisie de la Hilandar a declanşat începutul unui proces cultural şi politic, reuşind să lumineze generaţii întregi în calea spre progres, care a durat până la sfârşitul secolului al XIX-lea, concretizat prin unirea bulgarilor şi obţinerea independenţei, la începutul secolului al XX-lea. Activitatea lui Paisie a fost continuată la începutul secolului al XIX-lea de ucenicul lui, Sfântul Sofronie de Vrata, canonizat de Biserica Bulgară la 24 martie 1965, care a pus bazele limbii moderne bulgare, prin lucrările sale literale, reuşind chiar să iniţieze o strânsă colaborare între bulgari şi români. Biserica Ortodoxă Bulgară are două episcopii în America. Prima s-a înfiinţat în ianuarie 1938, având reşedinţa la New York. În 1969 s-a înfiinţat Arhiepiscopia Bulgară a Americii de Nord şi de Sud, cu sediul la New York, iar la 20 aprilie 1970 a luat fiinţă, în Canada, Episcopia de Akron şi Detroit, cu reşedinţa la Detroit.