Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Istoria creştinismului (MCXLVI): Diaspora Bisericii Ortodoxe Române (IV)

Istoria creştinismului (MCXLVI): Diaspora Bisericii Ortodoxe Române (IV)

Un articol de: Cezar ţăbârnă - 12 Decembrie 2008

După evenimentele din decembrie 1989, diaspora Bisericii Ortodoxe Române a cunoscut o dezvoltare fără precedent. Astfel, pe lângă arhiepiscopiile din străinătate înfiinţate pentru românii ortodocşi au apărut altele noi, iar altele au fost ridicate la rang de mitropolie. Între cele cinci dioceze ale Bisericii Ortodoxe Române din diasporă se numără Mitropolia Ortodoxă Română pentru Germania şi Europa Centrală. Sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial a surprins în partea de apus a Europei o mulţime de români. Erau diplomaţi, studenţi, militari, muncitori şi ucenici veniţi la specializare, care nu s-au mai întors în România ocupată de trupele sovietice. Lor li s-au adăugat, de-a lungul anilor, mulţimile de români care s-au refugiat din cauza instaurării dictaturii comuniste sau au venit în Apus prin intermediul căsătoriei. Diaspora românească lua un pronunţat caracter politic, cei mai mulţi dintre cei stabiliţi aici se considerau în exil. Între românii care au venit imediat după război s-au găsit mai mulţi preoţi şi chiar şi un ierarh român. Visarion Puiu, fostul Mitropolit al Bucovinei (1935-1940), iar între anii 1942-1944 Mitropolit al Transnistriei cu sediul la Odesa, a fost surprins la intrarea României în război contra Germaniei în Europa centrală. El a participat, ca reprezentant al Patriarhului Nicodim Munteanu, la 15 august 1944, la hirotonia unui episcop ortodox croat la Zagreb, o încercare efemeră din timpului războiului de a crea o Biserică Ortodoxă Croată. Pentru că frontul înainta spre Apus, Visarion Puiu s-a refugiat pentru un timp la Viena. De aici a încercat prin câteva acţiuni, pe care le-a comunicat Patriarhiei, să organizeze într-o eparhie viaţa religioasă a românilor din această parte a Europei. Din cauza unor intrigi pornite din cercurile româneşti ale Vienei din acel timp, Visarion Puiu este îndepărtat din capitala Austriei şi i se fixează domiciliul în Tirol, la Kitzbühl, interzicându-i-se să părăsească localitatea sau să poarte corespondenţă.