Istoria creştinismului (MCXX): Biserica Ortodoxă Polonă (III)

La 5 iunie 1948 noua Biserică Ortodoxă Polonă a cerut autocefalia de la Patriarhia Rusă de Moscova, motivând că Biserica Autonomă Polonă considera necanonică şi nevalabilă autocefalia Bisericii polone proclamată prin Tomos-ul patriarhului de Constantinopol Grigorie VII, la 13 noiembrie 1924, şi cerea binecuvântarea Bisericii Ruse mame pentru o autocefalie canonică. Ca răspuns la această cerere, patriarhul Alexei al Moscovei a acordat, la 22 iunie 1948, Bisericii Ortodoxe Polone o nouă autocefalie. Acordarea unei noi autocefalii Bisericii Ortodoxe Polone de către Patriarhia Moscovei a nemulţumit Patriarhia Ecumenică. Astfel, la 23 februarie 1950, patriarhul Atenagora al Constantinopolului (1949-1972) a scris patriarhului Alexei al Moscovei că, întrucât Patriarhia Ecumenică a acordat la 13 noiembrie 1924 Bisericii Ortodoxe Polone autocefalia, ea nu vede necesitatea să i se acorde o nouă autocefalie de o altă Biserică soră. La această scrisoare, a răspuns, la 3 iulie 1950, patriarhul Alexei al Moscovei, afirmând că Biserica Ortodoxă Polonă consideră autocefalia ei din 1924 ca „necanonică şi nevalabilă“, deoarece nu i s-a acordat de Biserica Ortodoxă mamă, Biserica Ortodoxă Rusă, căreia au aparţinut în trecut credincioşii ortodocşi din Polonia. Patriarhul ecumenic Atenagora a răspuns acestei scrisori la 26 septembrie 1951, făcând cunoscut Patriarhiei Ruse că actul Bisericii Ortodoxe Ruse din 22 iunie 1948, prin care s-a acordat dreptul de autocefalie Bisericii Ortodoxe Polone, „nu micşorează nicidecum însemnătatea Tomos-ului scaunului de Constantinopol, din 13 noiembrie 1924“. La această întâmpinare a răspuns din nou patriarhul Alexei al Moscovei la 25 ianuarie 1952. Problema autocefaliei Bisericii Ortodoxe Polone a fost din nou reactualizată, prin scrisoarea din 25 septembrie 1952, a patriarhului Atenagora al Constantinopolului, prin care acesta comunică Bisericilor Ortodoxe autocefale surori ca între problemele pe care le va discuta viitorul Sinod panecumenic, aşa cum a stabilit comisia panortodoxă de la Vatoped, din 1930, să figureze şi problema autocefaliei.