Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Istoria creştinismului (MCXXI): Biserica Ortodoxă din Finlanda (I)

Istoria creştinismului (MCXXI): Biserica Ortodoxă din Finlanda (I)

Un articol de: Cezar ţăbârnă - 12 Noiembrie 2008

Credinţa ortodoxă este cea mai veche formă de creştinism din Finlanda. S-a răspândit în sudul Finlandei şi printre locuitorii Kareliei din jurul lacului Ladoga prin contacte comerciale şi de alte feluri cu Răsăritul, în urmă cu 1.000 de ani. Fondarea mănăstirilor din insulele lacului Ladoga a contribuit semnificativ la răspândirea şi fixarea credinţei ortodoxe în estul Finlandei. Mănăstirile erau centre misionare importante. În timpul dominaţiei ruse din secolul al XIX-lea, în Helsinki, Viipuri şi în istmul karelian, Ortodoxia a fost asociată cu elita asupritoare a ţării. Cu toate acestea, mulţi ţărani finlandezi, sami şi karelieni erau membrii ai Bisericii Ortodoxe. Înainte de Primul Război Mondial, Biserica Ortodoxă din Finlanda era supusă jurisdicţiei Sfântului Sinod rus din Petrograd. După proclamarea independenţei, în 1917, Biserica Ortodoxă din Finlanda a elaborat un statut prin care s-a declarat autonomă. În sânul tinerei Biserici au izbucnit unele certuri interne, alimentate mai ales de chestiunea introducerii noului calendar, încât s-a produs o ruptură între arhiepiscopul finlandez Serafim şi preotul Gherman. Acesta din urmă a solicitat sprijinul patriarhului de Constantinopol Meletie IV Metaxakis (1921-1923), de la care a obţinut hirotonia sa ca arhiereu şi un tomos sinodal, cu data de 6 iulie 1923, prin care se acorda autonomie Bisericii Findandeze, sub jurisdicţia Patriarhiei Ecumenice. Această situaţie a fost recunoscută de guvernul Republicii Finlandeze. Mai târziu, grupurile disidente au trecut sub jurisdicţia Bisericii Finlandeze, dar agitaţia pe tema calendarului nou a continuat multă vreme. Centrele de rezistenţă au fost mănăstirile Valaam şi Konemeţk, care menţin vechiul calendar. Alte reforme introduse au inclus înlocuirea limbii liturgice: slavona a fost înlocuită cu finlandeza (se folosesc şi alte limbi în funcţie de credincioşii parohiei şi situaţie, de exemplu slavona, suedeza, engleza) şi mutarea scaunului arhiepiscopal din oraşul multietnic Viipuri în oraşul cu vorbitori de finlandeză Sortavala.