Istoria creştinismului (MCXXXV): Diaspora ortodoxă în secolul al XX-lea (VII)

Biserica Antiohiei este una dintre Bisericile Ortodoxe autocefale. În traducerea cea mai răspândită a documentelor oficiale, Biserica Antiohiei se intitulează Patriarhia Greco-Ortodoxă a Antiohiei şi a întregului Răsărit, dar o traducere literală a denumirii arabe impuse de legislaţia otomană (şi utilizată până astăzi de succesorii politici ai otomanilor) ar suna mai degrabă astfel: În diptice, Biserica Antiohiei este înscrisă pe locul al treilea între Bisericile Ortodoxe, după Constantinopol şi Alexandria. Reşedinţa patriarhatului se găsea iniţial la Antiohia (Antakya), în Turcia de azi. Acum, reşedinţa se găseşte la Damasc, în Siria. În prezent, patriarh este Preafericitul Ignatie IV (Hazim) al Antiohiei şi al întregului Răsărit. Patriarhia Antiohiei are în America de Nord şi de Sud o importantă diasporă. Cea dintâi Biserică ortodoxă siriană-antiohiană de limbă arabă a fost întemeiată la 21 august 1895 în oraşul New York de arhimandritul sirian Raphael Halaweeny, hirotonit în 1905 „episcop de Brooklyn“, cu misiunea de a organiza parohiile ortodoxe siriene din Statele Unite într-un exarhat. În 1915, arhiepiscopul sirian Ghermanos Sheddadah a creat, fără autorizaţia Patriarhiei Antiohiei, o eparhie independentă sub jurisdicţia sa, pe care a condus-o până în 1934, când s-a întors la Beirut, în Liban. În septembrie 1934, Patriarhia Antiohiei a numit pe Antonie Bashir vicar patriarhal pentru Biserica Ortodoxă Antiohiană din America de Nord. Noul vicar patriarhal a fost ales la 5 februarie 1936 ca arhiepiscop, fiind hirotonit la 19 februarie acelaşi an, pentru a conduce Arhiepiscopia ortodoxă siriană a New Yorkului şi a întregii Americi de Nord, cu sediul la New York. Însă, la 19 aprilie 1936, contracandidatul lui Antonie Bashir, arhimandritul Samuel David, a fost hirotonit episcop de către doi episcopi ruşi din Statele Unite pentru Eparhia de Toledo, statul Ohio, dar Patriarhia Antiohiei l-a excomunicat la 31 ianuarie 1938.