Istoria creștinismului (MIX): Cultura şi teologia protestantă după Primul Război Mondial (V)

În această perioadă, alături de aşa-numita „teologie dialectică“ sau „teologia crizei“, care a fost prezentată în ediţiile trecute ale istoriei creştinismului, au existat şi alte curente teologice. Astfel, episcopul anglican John A. T. Robinson este promotorul curentului numit „teologia secularizării“, care exclude orice posibilitate de referire la Dumnezeu Cel transcendent, fiind o concepţie care socoteşte ca reală doar această lume. Sistemul său nu are o fundamentare dogmatică, ci tinde mai mult spre sociologie. El a fost continuat de Harvey Cox în Statele Unite. Un alt curent teologic apărut în Occident este „teologia politică“, numită şi „teologia speranţei“, prin care se încearcă să se dea un răspuns la vasta mişcare de eliberare de sub toate formele de exploatare colonialistă şi post-colonialistă. Reprezentanţii de seamă ai teologiei politice sunt Jürgen Moltmann, calvinist, profesor de teologie dogmatică la Tübingen, şi J.B. Metz, romano-catolic, profesor la Universitatea din Münster (Germania). În lucrarea sa „Teologia speranţei“, Moltmann încearcă să rezolve criza creştinismului contemporan apusean. Creştinismul este văzut nu numai pe plan eshatologic, prin speranţa învierii morţilor, ci si prin iubirea lui Dumnezeu faţă de creatura Sa, faţă de lumea ameninţată şi oprimată, care progresează pe calea libertăţii în Hristos Cel răstignit şi înviat. Creştinul, plin de speranţă, trăieşte în perspectiva viitorului rezervat de Dumnezeu omenirii. J.B. Metz, în „Înţelegerea lumii în credinţă“, utilizează conceptul de „mondenitatea lumii“ (secularizare). Pentru el, lumea nu este un obiect exterior nici omului, nici lui Dumnezeu. Atât Dumnezeu, cât şi omul sunt angajaţi într-un proces istoric de adopţie, numit „mondenitatea lumii“, care are ca rezultat o lume mondenă ce include secularizarea. Prin Întruparea Mântuitorului, Dumnezeu a adoptat şi locuieşte definitiv lumea; lumea este acceptată de Dumnezeu şi îi este dată autonomia ei ca lume, ca lume mondenă în devenire, ca istorie, ca şi câmp de acţiune responsabilă a omului.