„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
Istoria creştinismului (MLI): Patriarhia Ecumenică de Constantinopol (IV)
În timpul Primului Război Mondial, Patriarhia Ecumenică s-a confruntat cu mari dificultăţi atunci când trupele aliate franco-engleze au ocupat Constantinopolul, dar mai ales după înfrângerea Greciei de către Turcia, în anul 1922. În urma schimbului masiv de populaţie dintre Grecia şi Turcia, Patriarhia Ecumenică a pierdut peste un milion şi jumătate de creştini, cei mai mulţi din Trapezunt şi din împrejurimile oraşului Smirna (Izmir). Abia s-a reuşit menţinerea sediului patriarhiei în Constantinopol, la insistenţele lordului G. N. Curzon. Patriarhul Ecumenic a pierdut titlul de „etnarh“ asupra creştinilor din Turcia, menţinându-şi doar prerogativele religioase. În anul 1924, preşedintele Turciei moderne, Mustafa Kemal Atatürk (1923-1938), a dispus transformarea catedralei Patriarhiei Ecumenice „Sfânta Sofia“ în muzeu naţional. Printr-un decret din 3 decembrie 1934, numai patriarhul mai avea voie să poarte uniformă clericală, celorlalţi ierarhi, preoţi şi diaconi fiindu-le interzisă reverenda în spaţiile publice. În anul 1950, a avut loc un nou val de emigrări a grecilor din Constantinopol, ca urmare a conflictului dintre grecii ciprioţi şi turcii ciprioţi. La 6 septembrie, manifestaţia turcilor contra grecilor a dus la devastarea a peste şaizeci de biserici din Constantinopol, unele monumente istorice din perioada bizantină. Acelaşi lucru s-a petrecut şi în alte localităţi de pe teritoriul Turciei. Situaţia creştinilor şi a Patriarhiei Ecumenice s-a îmbunătăţit o dată cu ameliorarea relaţiilor dintre Grecia şi Turcia. Prin acordarea autocefaliei Bisericii Ortodoxe din Albania, la 12 aprilie 1937, jurisdicţia Patriarhiei de Constantinopol s-a redus din nou. Din totalul populaţiei de 20 de milioane locuitori ai oraşului Istanbul, doar 5.000 de greci aparţin de Patriarhia Ecumenică, la care se adaugă alţi 5.000 de greci care trăiesc în alte localităţi din Turcia. Patriarhia Ecumenică are jurisdicţie peste 3.500.000 de credincioşi, grupaţi în patruzeci de eparhii din insulele Dodecanez (sud-estul Greciei), Europa, America, Africa, Australia, Noua Zeelandă şi Extremul Orient sub îndrumarea spirituală a peste şaizeci de ierarhi şi 1.500 de preoţi.