„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
Istoria creştinismului (MLIII): Patriarhia Ecumenică de Constantinopol (VI)
Dintre personalităţile care au ocupat scaunul Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol un loc de seamă îl ocupă patriarhul Athenagoras I (1949-1972), care a convocat conferinţele panortodoxe de la Rhodos din anii 1961, 1962 şi 1964, de o importanţă deosebită pentru întărirea Ortodoxiei. Pentru dezvoltarea relaţiilor interortodoxe şi interconfesionale, patriarhul Athenagoras I a efectuat numeroase vizite Bisericilor Ortodoxe surori şi a primit la Constantinopol pe întâistătătorii acestora, dar şi delegaţii a altor confesiuni creştine. Fără a neglija pe vechii catolici şi protestanţi, Patriarhul Athenagoras I a acordat o atenţie deosebită relaţiilor cu Biserica Romano-Catolică. Semnificativă a fost întâlnirea de la Ierusalim, din 4-6 ianuarie 1964, cu papa Paul al VI-lea (1963-1978). Această întrevedere a deschis calea unei fructuoase colaborări pe linia refacerii unităţii creştine. În acest sens, la 7 decembrie 1965, prin declaraţii citite în Catedrala „Sfântul Petru“ din Roma şi Biserica „Sfântul Gheorghe“ din Fanar (Istanbul) s-au ridicat anatemele din 16 şi 24 iulie 1054. Prin acest act de o importanţă covârşitoare pentru începerea dialogului dintre ele două Biserici s-au creat premisele colaborării prieteneşti şi frăţeşti dintre Roma şi Constantinopol. În acest context s-au înscris şi vizitele reciproce, papa Paul al VI-lea vizitând Constantinopolul şi Efesul între 25-26 iulie 1967, iar patriarhul Athenagoras călătorind la Roma între 26-28 octombrie acelaşi an. Această deschidere ecumenică a fost continuată atât de patriarhul Dimitrios I (1972-1991), de numele căruia se leagă inaugurarea, în decembrie 1989, a unei noi reşedinţe patriarhale în Fanar, cât şi de actualul Patriarh Ecumenic, Bartolemeu I, care, animat de spiritul ecumenic şi al întăririi Ortodoxiei, a făcut numeroase vizite Bisericilor Ortodoxe, a organizat întruniri şi consfătuiri panortodoxe, extinzând colaborarea atât cu Biserica Romei şi Bisericile Vechi-Orientale, cât şi cu Bisericile protestante.