„În vremea aceea au stat în loc șes Iisus, mulțime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte
Istoria creştinismului (MLIII): Patriarhia Ecumenică de Constantinopol (VI)
Dintre personalităţile care au ocupat scaunul Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol un loc de seamă îl ocupă patriarhul Athenagoras I (1949-1972), care a convocat conferinţele panortodoxe de la Rhodos din anii 1961, 1962 şi 1964, de o importanţă deosebită pentru întărirea Ortodoxiei. Pentru dezvoltarea relaţiilor interortodoxe şi interconfesionale, patriarhul Athenagoras I a efectuat numeroase vizite Bisericilor Ortodoxe surori şi a primit la Constantinopol pe întâistătătorii acestora, dar şi delegaţii a altor confesiuni creştine. Fără a neglija pe vechii catolici şi protestanţi, Patriarhul Athenagoras I a acordat o atenţie deosebită relaţiilor cu Biserica Romano-Catolică. Semnificativă a fost întâlnirea de la Ierusalim, din 4-6 ianuarie 1964, cu papa Paul al VI-lea (1963-1978). Această întrevedere a deschis calea unei fructuoase colaborări pe linia refacerii unităţii creştine. În acest sens, la 7 decembrie 1965, prin declaraţii citite în Catedrala „Sfântul Petru“ din Roma şi Biserica „Sfântul Gheorghe“ din Fanar (Istanbul) s-au ridicat anatemele din 16 şi 24 iulie 1054. Prin acest act de o importanţă covârşitoare pentru începerea dialogului dintre ele două Biserici s-au creat premisele colaborării prieteneşti şi frăţeşti dintre Roma şi Constantinopol. În acest context s-au înscris şi vizitele reciproce, papa Paul al VI-lea vizitând Constantinopolul şi Efesul între 25-26 iulie 1967, iar patriarhul Athenagoras călătorind la Roma între 26-28 octombrie acelaşi an. Această deschidere ecumenică a fost continuată atât de patriarhul Dimitrios I (1972-1991), de numele căruia se leagă inaugurarea, în decembrie 1989, a unei noi reşedinţe patriarhale în Fanar, cât şi de actualul Patriarh Ecumenic, Bartolemeu I, care, animat de spiritul ecumenic şi al întăririi Ortodoxiei, a făcut numeroase vizite Bisericilor Ortodoxe, a organizat întruniri şi consfătuiri panortodoxe, extinzând colaborarea atât cu Biserica Romei şi Bisericile Vechi-Orientale, cât şi cu Bisericile protestante.








