Istoria creştinismului (MLVI): Patriarhia Antiohiei

În decursul istoriei, Siria a avut de suportat mai multe dominaţii străine, ultima de lungă durată fiind cea otomană (1517-1920). În urma Tratatului de pace de la San Remo, din 19-26 aprilie 1920, Siria a trecut sub protectoratul francez până la 22 noiembrie 1943, când şi-a obţinut independenţa. Din punct de vedere bisericesc, Patriarhia Antiohiei a avut de înfruntat neajunsurile stăpânirii arabe şi apoi a celei turceşti, sirienii uitând, cu timpul, limba naţională, vorbind doar araba care a devenit limbă liturgică. Fanatismul islamic s-a manifestat cu mare violenţă în jurul anului 1860, când sate şi cartiere întregi din oraşele Siriei şi Libanului au fost devastate şi arse. În secolele XVI-XVII, patriarhii erau sirieni, însă, din anul 1724, datorită alegerii unui patriarh cu orientări unioniste, a fost necesară intervenţia Patriarhiei de Constantinopol care a impus numai patriarhi greci, provocând astfel nemulţumirea ierarhilor şi credincioşilor arabi majoritari. În anul 1898, patriarhul grec Spiridon (1894-1848) a fost depus şi ales cu sprijin rusesc, punându-se capăt patronajului bisericesc grecesc. Legăturile cu Ortodoxia rusă, de unde primea într-o perioadă Sfântul Mir, au continuat. Pornindu-se de la premisa că statul rus ar trebui să plătească Patriarhiei Antiohiei dobânda încasată din fondurile diferitelor fundaţii antiohiene din perioada ţaristă, după cel de-al Doilea Război Mondial a fost construită în Damasc, cu sprijin financiar rusesc, noua reşedinţă patriarhală şi au fost aduse la un stadiu acceptabil de folosinţă toate bisericile existente. În perioada protectoratului francez (1920-1943), Patriarhia Antiohiei nu s-a confruntat numai cu propaganda islamică, ci şi cu cea catolică (desfăşurată prin misiuni şi şcoli) şi cea protestantă. Astăzi, Patriarhia Antiohiei are peste 750.000 de credincioşi, organizaţi în 20 de eparhii în Liban, Siria, Iran, Irak, Kuweit, America de Nord, Argentina, Brazilia şi Australia. Sediul patriarhiei este la Damasc, fiind condusă de Ignatie al IV-lea Hazim, care are titlul de „patriarh al Antiohiei şi al întregului Orient“. Patriarhia Antiohiei este membră a Consiliului Ecumenic al Bisericilor din anul 1948.