Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Istoria creştinismului (MLXVIII): Biserica Ortodoxă Rusă (VIII)

Istoria creştinismului (MLXVIII): Biserica Ortodoxă Rusă (VIII)

Un articol de: Cezar Țăbârnă - 11 Septembrie 2008

În anii ’50, o activitate importantă a Bisericii Ortodoxe Ruse a constituit-o implicarea în mişcarea pentru pace, încurajată de Stalin. Participarea la această mişcare a fost un prilej de manifestare publică pentru Biserică, lucru ce a sporit atenţia reprezentanţilor mass-media internaţionale asupra vieţii religioase din URSS. După moartea lui Stalin (1953), statul sovietic a luat măsuri administrative împotriva Bisericii. Au fost închise biserici, iar preoţii şi credincioşii au avut de suportat represaliile comuniste. Întreaga activitate a Bisericii a fost monitorizată şi cenzurată, iar credincioşii care participau la slujbele şi ceremoniile religioase au fost supuşi îndoctrinării regimului comunist ateu. Din octombrie 1958, linia politică referitoare la Biserică s-a schimbat, măsurile antireligioase şi antibisericeşti crescând ca număr şi diversitate. O intensă campanie de presă, însoţită de noi desfiinţări de mănăstiri şi închideri de biserici sau chiar de măsuri punitive la adresa slujitorilor Bisericii, a fost declanşată pe întreg cuprinsul URSS. După înlăturarea lui Hruşciov, noua conducere politică de la Kremlin s-a dezis de măsurile antibisericeşti din perioada precedentă, iar tonul scrierilor antireligioase s-a schimbat, noii conducători fiind preocupaţi să nu mai primească critici din Occident în privinţa încălcării libertăţii religioase. În toată perioada de până la Gorbaciov, deşi s-au mai luat unele măsuri împotriva dizidenţilor din rândurile clericilor ortodocşi, Biserica a avut o relativă libertate în desfăşurarea activităţilor sale. Curentul perestroika, iniţiat de Mihail Gorbaciov, a permis credincioşilor sărbătorirea cu fast a unui mileniu de la creştinarea ruşilor (988-1988), în timpul patriarhului Pimen (1971-1990). Prăbuşirea regimului comunist în anul 1991 a dus la dezmembrarea Uniunii Sovietice şi crearea unui climat de deplină libertate pentru Biserică.