Istoria creștinismului (MXXI): Nicodim Munteanu (1939-1948), patriarhul Bisericii Ortodoxe Române (XI)

La 23 ianuarie 1935, vacantându-se scaunul mitropolitan de Iaşi, după ce mitropolitul Pimen Georgescu a trecut la cele veşnice (12 noiembrie 1934), Congresul Naţional Bisericesc, prezidat de patriarhul Miron Cristea, a hotărât alegerea episcopului Nicodim Munteanu în scaunul mitropolitan de la Iaşi. A acceptat această demnitate, cu toate că, până atunci, mulţimi de credincioşi îl asaltaseră la Neamţ, cerându-i să le devină arhipăstor, iar el de fiecare dată refuzase. Şi la Iaşi, în ciuda vârstei sale înaintate (avea acum 70 de ani), a lucrat cu aceeaşi vigoare şi spor ca şi la Neamţ. Ca un intelectual de prestigiu, mitropolitul Nicodim a acordat o atenţie deosebită şi arhivei Sfintei Mitropolii, care „de mai multă vreme stătea aruncată într-un subsol impropriu“. Ca şi la Mănăstirea Neamţ, s-a preocupat în mod special de serviciul divin, de predica ce se rostea în catedrală şi de corul catedralei. Aceeaşi grijă o aştepta şi din partea preoţilor din eparhie. Printr-o circulară, el cerea ca orice preot să fie dator să ţină patru predici pe lună. Pentru control, una era scrisă în întregime, iar celelalte trei erau doar schiţate, toate fiind trimise la sfârşit de an la Mitropolie, urmând ca cele mai bune, verificate de o comisie, să fie publicate. Pentru întocmirea predicilor, preoţii aveau la îndemână, prin osârdia mitropolitului Nicodim, predicile şi cuvântările traduse din diferiţi autori ruşi, toate fiind publicate în colecţia „Seminţe evanghelice pentru ogorul Domnului“ (colecţie iniţiată încă din 1932). O atenţie deosebită a avut-o faţă de tineri, pentru care a tradus din Farrar „Predica pentru tineretul şcolar“. Cum era şi firesc, mitropolitul Nicodim a acordat o atenţie deosebită şi activităţii pastorale. Aceasta cuprindea mai multe aspecte: conferinţe săptămânale pentru popor, conferinţe pastorale anuale pentru preoţi, în care se urmărea activitatea culturală, morală, economică şi gospodărească, de disciplină a cultului divin şi de stimulare a misionarismului.