„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
22 Noi, 2024
Istoria creştinismului (MXXXII): Cultura teologică anglicană (II)
Şcolile teologice anglicane sunt în acelaşi gen ca cele luterane, însă cu o predică mai cultivată şi cu un accent mai puternic pe viaţa liturgică. În general, englezii sunt renumiţi pentru publicarea diferitelor enciclopedii, referitoare la viaţa marilor personalităţi creştine, enciclopedii de cunoştinţe teologice, precum şi reviste foarte numeroase, care apar nu doar în Anglia, ci şi în America, dintre care cele mai însemnate sunt „The Journal of Theological Studies“, care apare la Oxford din 1899, şi „The American Journal of Theology“, care apare din 1897 la Chicago, în Statele Unite. Dintre teologii anglicani, un rol important îl ocupă episcopul John A. T. Robinson, care s-a făcut cunoscut mai ales prin lucrările sale „Trupul: Studiu de teologie paulină“ (Londra, 1953), „Cinstit faţă de Dumnezeu. Dezbatere despre cetatea seculară“ (Londra, 1963) şi „Noua Reformă“ (Londra, 1965).
Privită în ansamblu, concepţia teologică a lui Robinson are ca bază ideea că trebuie să zidim „o Biserică pentru ceilalţi“. Toate puterile Bisericii contemporane trebuie să se îndrepte pentru a contribui, după posibilităţile ei, la ameliorarea stării celor „absenţi“ dintre noi, îndeosebi a popoarelor sărace şi slab dezvoltate, unde trebuie răspândit şi cuvântul Evangheliei, pentru a face o lucrare creştină completă. Pentru aceasta, susţine el, trebuie să renunţăm la terminologia teologică tradiţională şi s-o înlocuim printr-o „terminologie teologică pentru cei absenţi“ până în prezent din lumea creştină. Omul trebuie să caute pe Dumnezeu nu în mod izolat, ci în comuniune cu aproapele său, care, cel mai adesea, se află în lipsă, sărăcie şi suferinţă. Un alt teolog englez este Harvey Cox, care s-a impus prin lucrarea „Cetatea seculară“ (Londra, 1968). Tema principală a teologiei lui Cox este că activitatea Bisericii contemporane se desfăşoară într-o continuă şi radicală schimbare a condiţiilor vieţii. Lumea se secularizează sau se laicizează tot mai mult, iar Biserica actuală trebuie să-L caute pe Dumnezeu în această lume în continuă mişcare şi schimbare, dacă vrea să-L mai întâlnească.
