Istoria creştinismului (MXXXIII): Irineu Mihălcescu, mitropolitul Moldovei (1939-1947) (I)

Unul dintre cei mai mari ierarhi teologi ai Bisericii Ortodoxe Române a fost Ioan Irineu Mihălcescu. Viitorul mitropolit a văzut lumina zilei la 24 aprilie 1874, în comuna Pătârlagele, judeţul Buzău, într-o familie de preot. Fără îndoială că cea mai bună învăţătură a primit-o în casa părintească. A urmat cei dintâi ani de şcoală în satul natal. De aici, s-a îndreptat spre liceul din oraşul cel mai apropiat, Buzău, unde a urmat două clase, profesor fiindu-i C. I. Parhon, după care a fost elev la Seminarul teologic tot din Buzău, unde a continuat celelalte două clase ale ciclului inferior. Cursul superior l-a urmat la Seminarul Central din Bucureşti, una dintre cele mai renumite şcoli din ţară din vremea aceea. După seminar, a urmat cursurile Facultăţii de Teologie din Bucureşti, pe care a absolvit-o cu teza de licenţă „Sinodul al III-lea Ecumenic ţinut în Efes la anul 431“, publicată în 1899 şi republicată în 1931. Setea de cunoaştere şi de desăvârşire l-a determinat să plece în Apus, la Universităţile din Berlin şi Leipzig, unde a avut posibilitatea să-i audieze şi să-i cunoască pe celebrii profesori de teologie şi filosofie, care, ulterior, îl vor determina să se aplece cu mai multă stăruinţă asupra teologiei simbolice. După ce a obţinut doctoratul în filosofie la Leipzig, în anul 1903, cu teza „Expunerea şi critica filosofiei religioase a lui Sabatier“, a revenit în ţară, fiind numit, la 1 iunie 1904, profesor agregat la Facultatea de Teologie din Bucureşti, la Catedra de Teologie fundamentală şi dogmatică, post pe care l-a ocupat ca titular la 28 martie 1908. În anul 1923, a fost hirotonit preot de patriarhul Miron Cristea, pe seama Bisericii Amzei din Bucureşti. În anul 1936, soţia sa, Anastasia, a trecut la Domnul. Rămas văduv, preotul profesor Ioan Mihălcescu a intrat în monahism la Mănăstirea Sinaia, unde a fost tuns sub numele de Irineu, iar apoi, ridicat la rangul de arhimandrit.