„Atunci când S-a născut Iisus în Betleemul Iudeei, în zilele regelui Irod, iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim, întrebând: Unde este împăratul Iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Ră
Istorii cu tâlc: Care este cel mai mare rău din lume
Sfântul Ioan Gură de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului, cel mai mare orator al Bisericii, a combătut cu multă energie învăţăturile eretice. Din această cauză a ajuns în conflict şi cu împăratul Arcadius. Odată, sfătuindu-se împăratul cu sfetnicii săi cum s-ar putea răzbuna pe episcop, unul l-a îndrumat: „Confiscă-i averile“; altul: „Pune-l la închisoare“; al treilea: „Trimite-l în exil“; al patrulea: „Ucide-l“; al cincilea însă îi zise: „Toţi greşiţi, aceste mijloace nu sunt potrivite pentru a te răzbuna pe acest episcop. Cu-nosc un mijloc de a-l face cu adevărat nefericit: siliţi-l să păcătuiască, căci acest om de nimic nu se teme mai mult ca de păcat“.
Şi într-adevăr, cel mai mare rău pe lume este păcatul, fiindcă nimic nu poate face pe om veşnic nefericit, nici sărăcia, nici boala, nici durerea, decât numai păcatul. (Grigorie Comşa, O mie de pilde)