„În vremea aceea au stat în loc șes Iisus, mulțime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte
Istorii cu tâlc: Care este cel mai mare rău din lume
Sfântul Ioan Gură de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului, cel mai mare orator al Bisericii, a combătut cu multă energie învăţăturile eretice. Din această cauză a ajuns în conflict şi cu împăratul Arcadius. Odată, sfătuindu-se împăratul cu sfetnicii săi cum s-ar putea răzbuna pe episcop, unul l-a îndrumat: „Confiscă-i averile“; altul: „Pune-l la închisoare“; al treilea: „Trimite-l în exil“; al patrulea: „Ucide-l“; al cincilea însă îi zise: „Toţi greşiţi, aceste mijloace nu sunt potrivite pentru a te răzbuna pe acest episcop. Cu-nosc un mijloc de a-l face cu adevărat nefericit: siliţi-l să păcătuiască, căci acest om de nimic nu se teme mai mult ca de păcat“.
Şi într-adevăr, cel mai mare rău pe lume este păcatul, fiindcă nimic nu poate face pe om veşnic nefericit, nici sărăcia, nici boala, nici durerea, decât numai păcatul. (Grigorie Comşa, O mie de pilde)








