„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
Istorii cu tâlc: Ce poate fi mai bun şi ce poate fi mai rău?
Esop spune că un grec care iubea filosofia avea în serviciul său un sclav, care era mare filosof. Într-o zi, îi spuse sclavului să pregătească un prânz cum nu se poate mai bun. La amiază, grecul a fost surprins văzând că se serveşte un prânz numai din limbi. Sclavul se scuză şi zise: ,,Ce poate fi mai bun ca limba? Cu limba ne rugăm, vestim pacea, mângâiem pe cei întristaţi, certăm pe cei răi, comunicăm adevărul, înţelepciunea şi dreptatea“. Stăpânul îl iartă cu condiţia ca în ziua următoare să-i pregătească mâncare cu ceea ce este mai rău. A doua zi găsi la masă supă de limbă, prăjitură de limbă, totul din limbă. Stăpânul se mânie foc şi se pregăti să-l bată pe sclav până la sânge. Sclavul însă se scuză, zicând: „Ce poate fi mai rău decât limba? Cu limba înjurăm pe Dumnezeu, ne certăm, stricăm pe cei nevinovaţi, semănăm ură, nedreptate, tăgăduim adevărul...“. (pr. Nicolae PURA, Pilde, Editura Galaxia Gutenberg, 2004)