„În vremea aceea au stat în loc șes Iisus, mulțime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte
Istorii cu tâlc: Cea mai nobilă faptă
Un om avea trei feciori şi le-a împărţit toată averea în afară de un inel, pe care l-a rezervat pentru cel care va face fapta cea mai nobilă. Feciorii plecară. După câteva luni se întoarseră. Cel mai mare zise:
- Un negustor mi-a încredinţat o mare sumă de bani şi i-am restituit-o. - Cu aceasta ţi-ai îndeplinit numai datoria, zise tatăl. Al doilea zise: - Eu am scăpat de la înec un copil, periclitându-mi viaţa. Tatăl răspunse: - A fost bine şi erai îndreptăţit s-o faci. Al treilea zise: - Eu l-am găsit pe cel mai mare duşman al meu, dormind pe marginea unei prăpăstii şi l-am trezit ca nu cumva să cadă în prăpastie. Tatăl îi întinse inelul şi-i zise: - Tu ai făcut fapta cea mai nobilă, căci ai împlinit porunca cea mai grea: „Iubiţi pe duşmanii voştri“. (pr. Nicolae PURA, Pilde, Editura Galaxia Gutenberg, 2004)








