„În vremea aceea au stat în loc șes Iisus, mulțime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte
Istorii cu tâlc: Cuvântul rău şi cuvântul bun
Povesteau despre avva Macarie Egipteanul că, odată, a urcat de la Sketis pe muntele Nitriei. Când s-a apropiat, i-a zis ucenicului său: „Mergi puţin înainte“. Mergând el înainte, s-a întâlnit cu un preot al grecilor, căruia îi strigă: „Demone, demone, unde alergi?“. Preotul s-a întors şi i-a dat o mamă de bătaie soră cu moartea, apoi a luat toiagul şi a fugit. Puţin mai încolo, avva Macarie îl întâlneşte alergând şi-i zice: „Să fii mântuit, să fii mântuit, om obosit“. Acela s-a mirat foarte tare, a venit la dânsul şi l-a întrebat: „Ce-ai văzut bun în mine, ca să-mi vorbeşti?“. Bătrânul îi zice: „Te-am văzut obosit şi nu ştii că te oboseşti degeaba“. Celălalt îi zice: „M-a străpuns până la lacrimi salutul tău, îndată mi-am dat seama că vii din partea lui Dumnezeu. Adineauri m-am întâlnit cu alt călugăr, care m-a batjocorit şi l-am bătut de l-am lăsat aproape mort“. Bătrânul a priceput că era ucenicul său. Preotul i-a îmbrăţişat picioarele şi i-a zis: „Nu te las să pleci, dacă nu mă faci călugăr“. Şi s-au dus împreună unde se afla ucenicul, l-au luat în spate şi l-au dus până la biserica de pe munte. Fraţii au rămas uimiţi văzând cu ei un preot păgân. L-au călugărit şi datorită lui mulţi păgâni au devenit creştini. De atunci, avva Macarie obişnuia să zică: „Un cuvânt rău îi face răi chiar şi pe cei buni, iar un cuvânt bun îi face buni chiar şi pe cei răi“. (Pateric, ediţia Polirom, 2005)








