Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Istorii cu tâlc: Despre fuga de slava lumească

Istorii cu tâlc: Despre fuga de slava lumească

Data: 14 August 2008

Avva Kronios a zis: „Avva Iosif Pelusiotul ne-a povestit: pe când trăiam la Sinai, era un frate destoinic, nevoitor şi frumos la trup. Venea în biserică, la slujbă, îmbrăcat într-o haină veche, strâmtă şi peticită în mai multe locuri. Văzându-l de fiecare dată venind aşa pentru liturghie, l-am întrebat: «Frate, uite-te la ceilalţi călugări, parcă-s îngeri când vin la liturghie în biserică. Tu de ce vii mereu îmbrăcat aşa?». El mi-a zis: «Iartă-mă, avva, dar nu am alte haine». Atunci l-am luat în chilia mea, i-am dat un leviton şi tot ce-i mai trebuia şi a început să vină îmbrăcat ca şi ceilalţi fraţi şi părea un înger. Odată, părinţii au fost nevoiţi să trimită zece fraţi la împărat, cu o treabă, şi l-au ales şi pe el între dânşii. Dar el, cum a auzit, s-a închinat părinţilor şi le-a zis: «Iertaţi-mă, pentru numele Domnului, dar nu pot merge, pentru că sunt sclavul unui mare dregător de la curte şi dacă mă recunoaşte, îmi ia rasa şi mă pune din nou în robie». Părinţii, înduplecaţi, l-au lăsat acasă, dar pe urmă au aflat, de la cineva care-l cunoştea foarte bine, că în viaţa lumească fusese prefectul pretoriului. A inventat acel motiv, ca să nu fie recunoscut şi sâcâit de oameni. Atât de mult se străduiau părinţii să fugă de slava şi de tihna acestei lumi“. (Pateric, ediţia Polirom, 2005)