„În vremea aceea au stat în loc șes Iisus, mulțime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte
Istorii cu tâlc: Despre răzbunare şi compasiune
Un sărac s-a dus la un bogat şi i-a cerut de pomană. Cel bogat nu i-a dat nimic, ci i-a zis:
- Pleacă de aici. Săracul însă nu s-a clintit din loc. Atunci bogatul s-a supărat, a luat o piatră şi a azvârlit-o în omul sărac. Acesta a luat-o de jos, a pus-o în buzunar, zicând în sine: „Am să păstrez această piatră până ce voi avea prilejul să i-o arunc în cap“. Un astfel de prilej s-a ivit curând: bogatul a săvârşit o faptă rea, i-a fost confiscată toată averea şi a fost întemniţat. Săracul s-a apropiat de dânsul, a scos piatra din buzunar, s-a pregătit să i-o arunce în cap, dar, gândindu-se puţin, a zis: „În zadar am purtat piatra până acuma. Pe când omul acesta era puternic şi bogat, mă temeam de dânsul; acum însă îl plâng şi-l compătimesc“. (Grigorie COMŞA, O mie de pilde)








