„În vremea aceea au stat în loc șes Iisus, mulțime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte
Istorii cu tâlc: Orice păcat întinează sufletul
Două femei au plecat odată la o mănăstire, ca să se închine. Una era cu conştiinţa neîmpăcată, căci săvârşise un păcat mare, cealaltă nu se credea păcătoasă, căci, zicea dânsa, a făcut numai păcate mici. Ajungând la mănăstire, stareţul a ascultat mărturisirea păcatelor lor, iar apoi le-a trimis la câmp. Celei mai păcătoase i-a poruncit să aducă piatra cea mai mare pe care o va găsi, iar celei mai puţin păcătoase să aducă diferite pietricele. Femeile au făcut ascultare, iar stareţul le-a trimis să aşeze pietrele de unde le-au luat. Cea cu pietricele mici şovăia, iar stareţul a întrebat-o:
- De ce eziţi? - Fiindcă este greu să pun fiecare piatră la locul ei, căci sunt multe şi nu ţin minte locul fiecăreia. Atunci stareţul i-a zis: - Ia aminte, femeia cealaltă a săvârşit o singură faptă rea, dar o ţine minte, regretă şi mereu o spală cu lacrimile sale. Ea ştie unde e locul pietrei luate. Dar tu, cu păcatele tale mărunte şi neînsemnate nu-ţi poţi aduce aminte când, cui, unde şi cum ai pricinuit rău. Şi, deoarece păcatele tale sunt mici dar numeroase, tu nici nu eşti în stare să le ispăşeşti. Femeia a înţeles că şi păcatele mici întinează sufletul. (Grigorie COMŞA, O mie de pilde)








