„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
Istorii cu tâlc: Răsplata pentru slujirea lui Dumnezeu
Carol al V-lea, vizitând un ministru al său care se afla pe patul de moarte, îi spuse:
- Dacă poate să-ţi aline suferinţa vreo favoare din partea mea, cere-mi şi ţi-o voi îndeplini deîndată. - Ah, sire, răspunse bolnavul gemând, tot ceea ce vă cer este să-mi prelungiţi viaţa cu câteva zile. - Vai, răspunse Carol, asta n-o pot face principii pământeni, nu pot prelungi viaţa nimănui nici măcar cu un singur minut. La aceste cuvinte, muribundul îşi ridică ochii către cer şi strigă: - Nebun ce am fost! Mi-am consacrat toată viaţa în serviciul împăratului, şi pentru aceasta nu-mi poate dărui o singură zi de existenţă. O, dacă în loc de a face astfel aş fi slujit mai bine Dumnezeului meu, aş putea nădăjdui acum o viaţă de fericire veşnică! (pr. Nicolae PURA, Pilde, Editura Galaxia Gutenberg, 2004)