„În vremea aceea au stat în loc șes Iisus, mulțime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte
Istorii cu tâlc: Răsplata pentru slujirea lui Dumnezeu
Carol al V-lea, vizitând un ministru al său care se afla pe patul de moarte, îi spuse:
- Dacă poate să-ţi aline suferinţa vreo favoare din partea mea, cere-mi şi ţi-o voi îndeplini deîndată. - Ah, sire, răspunse bolnavul gemând, tot ceea ce vă cer este să-mi prelungiţi viaţa cu câteva zile. - Vai, răspunse Carol, asta n-o pot face principii pământeni, nu pot prelungi viaţa nimănui nici măcar cu un singur minut. La aceste cuvinte, muribundul îşi ridică ochii către cer şi strigă: - Nebun ce am fost! Mi-am consacrat toată viaţa în serviciul împăratului, şi pentru aceasta nu-mi poate dărui o singură zi de existenţă. O, dacă în loc de a face astfel aş fi slujit mai bine Dumnezeului meu, aş putea nădăjdui acum o viaţă de fericire veşnică! (pr. Nicolae PURA, Pilde, Editura Galaxia Gutenberg, 2004)








