În vremea aceea, Petru, ridicându-se, a alergat la mormânt și, plecându-se, a văzut giulgiurile singure zăcând. Și a plecat, mirându-se în sine de cele întâmplate. Și, iată, doi dintre ucenici mergeau în
Istorii cu tâlc: Rupe arţagul din tine!
Un frate l-a întrebat pe avva Matoes: „Spune-mi un cuvânt“. El i-a zis: „Orice ai face, rupe arţagul din tine. Plânge şi străpunge-ţi sufletul, fiindcă vremea este aproape“. (Pateric, ediţia Polirom, 2005)