Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Istorii cu tâlc: Sfatul avvei Iosif

Istorii cu tâlc: Sfatul avvei Iosif

Data: 17 Iulie 2008

Câţiva părinţi au urcat la avva Iosif, la Panefisi, ca să-l întrebe cum se cuvine să-i primească pe fraţii străini: să lase de la ei şi şsă se poarteţ cu îndrăzneală? Înainte de a-l întreba ei, bătrânul i-a zis ucenicului său: „Fii atent la ce voi face astăzi şi rabdă“. Apoi, a pus pe jos două perne, una în dreapta şi alta în stânga sa şi le-a zis şoaspeţilorţ: „Aşezaţi-vă!“. A intrat în chilie, s-a îmbrăcat în zdrenţe de cerşetor, a ieşit afară şi a început să se plimbe printre ei. Pe urmă, a intrat din nou în chilie, s-a îmbrăcat cu hainele lui obişnuite, a ieşit şi s-a aşezat în mijlocul lor. Fraţii se întrebau ce sens are purtarea bătrânului. El le-a zis: „Aţi fost atenţi ce-am făcut?“. Ei zic: „Da“. „Oare m-am schimbat faţă de cum eram când purtam zdrenţele de doi bani?“ Ei zic: „Nu“. „Aşadar, continuă, eu sunt acelaşi în amândouă hainele, nici prima nu m-a schimbat, nici a doua nu mi-a stricat. La fel trebuie să facem şi când îi primim pe fraţii străini, după sfânta Evanghelie. Căci se spune: «Daţi Cezarului ce-i al Cezarului şi lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu». Când vin fraţii în ospeţie, îi vom primi cu toată îndrăzneala; iar când suntem singuri, rămânem cu plânsul.“ Ei au ascultat uimiţi, pentru că le-a spus şi ce gândeau în sufletul lor înainte de a pune întrebarea. Şi l-au slăvit pe Dumnezeu. (Pateric, ediţia Polirom, 2005)