„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
Lăsaţi copiii să vină la Mine!
Şi aduceau la El şi pruncii, ca să Se atingă de ei. Iar ucenicii, văzând, îi certau. Iar Iisus i-a chemat la Sine, zicând: Lăsaţi copii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci împărăţia lui Dumnezeu este a unora ca aceştia. Adevărat grăiesc vouă: Cine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un prunc nu va intra în ea. Zis-au cei ce ascultau: Şi cine poate să se mântuiască? Iar El a zis: Cele ce sunt cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu. Iar Petru a zis: Iată, noi, lăsând toate ale noastre, am urmat Ţie. Şi El le-a zis: Adevărat grăiesc vouă: Nu este nici unul care a lăsat casă, sau femeie, sau fraţi, sau părinţi, sau copii, pentru împărăţia lui Dumnezeu, Şi să nu ia cu mult mai mult în vremea aceasta, iar în veacul ce va să vină, viaţă veşnică. Luca 18, 15-17, 26-30
Ne spune Domnul Iisus Hristos: „Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi!” şi pe drept cuvânt; copiii au o sensibilitate aparte când este vorba de Domnul Hristos. Ei sunt cei care, mergând din casă în casă, ne aduc minunata veste a Naşterii Mântuitorului. Ei sunt cei care colindă despre venirea în lume a Fiului lui Dumnezeu cu multă naturaleţe, aşa cum ar vorbi despre un frate de-al lor. Copiii, asemeni îngerilor şi păstorilor din Betleem, merg la fiecare casă şi prin cântec de colinde, ne aduc mărturie de faptul că un Prunc divin vine să ne mântuiască. Să fim cu luare aminte la sinceritatea copiilor atunci când colindă. Ei nu pun sub semnul întrebării minunea din staulul Betleemului. Cât de frumoase sunt colindele interpretate de copii! Ei rostesc şi cântă ceea ce simt. Să-i învăţăm pe copii colinde şi să-i încurajăm să fie vestitori autentici ai Naşterii Domnului Hristos.