Lepra păcatelor ne schimonoseşte

Şi pe când erau într-una din cetăţi, iată un om plin de lepră; văzând pe Iisus, a căzut cu faţa la pământ şi I s-a rugat zicând: Doamne, dacă voieşti, poţi să mă curăţeşti. Şi întinzând El mâna, S-a atins de lepros, zicând: Voiesc, fii curăţat! Şi îndată s-a dus lepra de pe el. Iar Iisus i-a poruncit să nu spună nimănui, ci, mergând, arată-te preotului şi, pentru curăţirea ta, du jertfa, precum a orânduit Moise, spre mărturie lor. Dar şi mai mult străbătea vorba despre El şi mulţimi multe se adunau, ca să asculte şi să se vindece de bolile lor. Iar El Se retrăgea în locuri pustii şi Se ruga. Luca 5, 12-16

Lepra schimonoseşte fizionomia omului până la mutilare. Bolnavul de lepră trebuia izolat, îşi ducea viaţa dincolo de zidurile cetăţii. În timp, izolarea ducea la însingurare şi uneori la dezumanizare. În general, lepra se transmite de la persoană la persoană şi este indicat să eviţi întâlnirea cu un lepros. În Noul Testament avem mărturie despre două momente când Domnul Hristos a vindecat astfel de bolnavi: în Evanghelia de astăzi şi atunci când Mântuitorul a vindecat zece leproşi. Fiul lui Dumnezeu nu i-a evitat şi nici nu a avut sentimente de repulsie la vederea lor. Leprosului de astăzi Hristos-Domnul i-a întins mâna, gest ce ne arată o profundă afecţiune şi nobleţe. El l-a tratat pe lepros ca pe o făptură a lui Dumnezeu şi l-a binecuvântat, iar cel bolnav s-a vindecat. Lepra poate fi asemănată cu starea de păcătoşenie. Păcatele deformează, urâţesc şi şubrezesc sănătatea, ne depărtează de semeni şi de Dumnezeu. Lepra păcatelor ne schimonoseşte, binecuvântarea Domnului ne sfinţeşte.