Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Liturgice: Simbolismul sfeşnicelor şi al lumânărilor

Liturgice: Simbolismul sfeşnicelor şi al lumânărilor

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Evanghelia zilei
Un articol de: Pr. Alexandru Mândru - 19 Septembrie 2011

Lumânările aduse la biserică sunt aşezate de obicei în sfeşnice. Acestea au unul sau mai multe braţe, fiecare cu simbolismul lui. Sfeşnicul cu un braţ închipuie unitatea Sfintei Treimi, cel cu două braţe simbolizează cele două firi, omenească şi dumnezeiască, ale Mântuitorului. Cel cu trei braţe oferă imaginea Persoanelor Sfintei Treimi, cele cu şapte braţe indică cele şapte daruri ale Duhului Sfânt, iar cele cu 12 braţe amintesc de cei 12 Apostoli. Când binecuvântează poporul la slujbe, arhiereul foloseşte două sfeşnice, unul cu două braţe (numit dicher) şi celălalt cu trei braţe (numit tricher).

Piciorul sfeşnicului este şi el un simbol. Unele au forma unei coloane, simbolizând stâlpul de foc care i-a condus pe evrei atunci când au fugit din Egipt. Altele au forma rugului celui nears în foc, în care Dumnezeu s-a arătat lui Moise.

La Proscomidiar se aprind sfeşnice cu o lumânare. Pe Sfânta Masă se aşază două sau trei sfeşnice cu una sau mai multe lumânări. În dreptul icoanelor împărăteşti, pe solee, stau sfeşnicele mari împărăteşti, în care ard una sau mai multe lumânări, în timpul Liturghiei.

În mod tradiţional, candelabrele bisericilor erau, în vechime, tot cu lumânări, însă astăzi se folosesc becuri electrice. Luminile candelabrelor îi simbolizează pe îngeri care, după cum ne învaţă Sfântul Dionisie Areopagitul, sunt aşezaţi în ceruri în nouă cete. Cele mai multe dintre sfeşnice au reprezentate, în dreptul fiecărei lumini, fie o pereche de aripi, fie câte un serafim ori un heruvim. Sfântul Simeon al Tesalonicului arată semnificaţia luminilor din Sfânta Biserică, comparându-le cu stelele, iar despre policandrul cel mare din mijlocul Bisericii, în formă de cerc cu lumini, spune că închipuie "tăria cerului şi planetele".

Şi lumânarea este un simbol. Ea simbolizează lumina adevărului şi a sfinţeniei, care este Iisus Hristos Dumnezeul nostru, şi asemenea Lui trebuie să fie şi viaţa creştină. Lumânarea este simbolul vieţii veşnice pe care ne-o dorim după moarte în lumina dumnezeiască sau, altfel spus, este icoana luminii Domnului nostru Iisus Hristos.