„Zis-a Domnul: Precum a fost în zilele lui Noe, tot așa va fi și în zilele Fiului Omului: mâncau, beau, se însurau, se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie și a venit potopul și i-a nimicit
24 Dec, 2024
Liturgice: Simbolismul sfeşnicelor şi al lumânărilor
Lumânările aduse la biserică sunt aşezate de obicei în sfeşnice. Acestea au unul sau mai multe braţe, fiecare cu simbolismul lui. Sfeşnicul cu un braţ închipuie unitatea Sfintei Treimi, cel cu două braţe simbolizează cele două firi, omenească şi dumnezeiască, ale Mântuitorului. Cel cu trei braţe oferă imaginea Persoanelor Sfintei Treimi, cele cu şapte braţe indică cele şapte daruri ale Duhului Sfânt, iar cele cu 12 braţe amintesc de cei 12 Apostoli. Când binecuvântează poporul la slujbe, arhiereul foloseşte două sfeşnice, unul cu două braţe (numit dicher) şi celălalt cu trei braţe (numit tricher).
Piciorul sfeşnicului este şi el un simbol. Unele au forma unei coloane, simbolizând stâlpul de foc care i-a condus pe evrei atunci când au fugit din Egipt. Altele au forma rugului celui nears în foc, în care Dumnezeu s-a arătat lui Moise. La Proscomidiar se aprind sfeşnice cu o lumânare. Pe Sfânta Masă se aşază două sau trei sfeşnice cu una sau mai multe lumânări. În dreptul icoanelor împărăteşti, pe solee, stau sfeşnicele mari împărăteşti, în care ard una sau mai multe lumânări, în timpul Liturghiei. În mod tradiţional, candelabrele bisericilor erau, în vechime, tot cu lumânări, însă astăzi se folosesc becuri electrice. Luminile candelabrelor îi simbolizează pe îngeri care, după cum ne învaţă Sfântul Dionisie Areopagitul, sunt aşezaţi în ceruri în nouă cete. Cele mai multe dintre sfeşnice au reprezentate, în dreptul fiecărei lumini, fie o pereche de aripi, fie câte un serafim ori un heruvim. Sfântul Simeon al Tesalonicului arată semnificaţia luminilor din Sfânta Biserică, comparându-le cu stelele, iar despre policandrul cel mare din mijlocul Bisericii, în formă de cerc cu lumini, spune că închipuie "tăria cerului şi planetele". Şi lumânarea este un simbol. Ea simbolizează lumina adevărului şi a sfinţeniei, care este Iisus Hristos Dumnezeul nostru, şi asemenea Lui trebuie să fie şi viaţa creştină. Lumânarea este simbolul vieţii veşnice pe care ne-o dorim după moarte în lumina dumnezeiască sau, altfel spus, este icoana luminii Domnului nostru Iisus Hristos.
