Liturgice: Simbolistica slujbei de înmormântare

Părinte, care este semnificaţia slujbei de înmormântare în cultul Bisericii noastre Ortodoxe?

Îndată după moarte sau înainte de înmormântare, preotul săvârşeşte la casa repausatului panihida care înseamnă privegherea sau slujba de toată noaptea, înlocuind rugăcinile din timpul nopţii ce se făceau odinioară în biserici sau în case la căpătâiul celor răposaţi. Slujba înmormântării se săvârşeşte la trei zile după moarte, în biserică, acesta fiind locul unde credinciosul a primit botezul şi îmbisericirea, adică începutul vieţii întru Hristos, deci, se cuvine ca tot aici să i se facă şi cea din urmă slujbă, aceea care binecuvântează sfârşitul vieţii sale pământeşti şi intrarea pe poarta veşniciei. Trebuie precizat că Biserica a stabilit patru rânduieli deosebite ale slujbei înmormântării: una pentru credincioşii laici, a doua pentru pruncii şi copiii până la 7 ani, a treia pentru diaconi şi preoţi de mir şi a patra pentru călugări şi arhierei.

Pentru ca bucuria Învierii să nu fie întunecată sau umbrită de jalea şi durerea pentru cei morţi, din zilele obişnuite, în Săptămâna Luminată, adică între Duminica Învierii şi Duminica Tomii există o rânduială specială privind slujba înmormântării. Aceasta este alcătuită în cea mai mare parte din cântările Învierii, iar preotul este îmbrăcat în veşminte luminate.

Care sunt elementele-simbol ce alcătuiesc slujba înmormântării şi care este semnificaţia lor?

Untdelemnul este semnul şi pecetea lui Hristos, ca şi untdelemnul de la Botez, iar vinul este simbolul sângelui, adică al sevei de viaţă care curge prin mădularele trupului omenesc şi îl însufleţeşte, fiind acum preînchipuirea nemuririi sau a învierii pentru viaţa cea veşnică. Tot semn al credinţei noastre în înviere şi nemurire este şi coliva, deoarece este făcută din boabe de grâu, pe care Însuşi Domnul le-a înfăţişat ca purtând în ele icoana sau asemănarea învierii trupurilor: după cum bobul de grâu, ca să încolţească şi să aducă roadă, trebuie să se îngroape mai întâi în pământ şi apoi să putrezească, tot aşa şi trupul omenesc mai întâi se îngroapă şi putrezeşte, pentru ca să învieze apoi întru nestricăciune (Ioan 12, 24).

Pomenile sau praznicele morţilor sunt mesele care se fac în cinstea şi pomenirea morţilor. Ele sunt rămăşiţe ale vechilor agape sau mese frăţeşti, cu care era împreunată în vechime slujba înmormântării. Tot pomană se numeşte şi orice faptă de milostenie făcută pentru pomenirea şi folosul morţilor, ca de pildă hainele sau lucrurile care se dau săracilor şi care sunt binecuvântate de preot printr-o molitvă specială.