Luca 10, 16-21

„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Cel ce vă ascultă pe voi pe Mine Mă ascultă și cel ce se leapădă de voi se leapădă de Mine; iar cel ce se leapădă de Mine se leapădă de Cel ce M-a trimis pe Mine. Și s-au întors cei șaptezeci și doi cu bucurie, zicând: Doamne, și demonii ni se supun în numele Tău. Și le-a zis: Am văzut pe Satana ca un fulger căzând din cer. Iată, v-am dat putere să călcați peste șerpi și peste scorpii și peste toată puterea vrăjmașului și nimic nu vă va vătăma. Dar nu vă bucurați de aceasta, că duhurile vi se pleacă, ci vă bucurați că numele voastre sunt scrise în ceruri. În acest ceas, Iisus S-a bucurat cu duhul și a zis: Te slăvesc pe Tine, Părinte, Doamne al cerului și al pământului, că ai ascuns acestea de cei înțelepți și de cei pricepuți și le-ai descoperit pruncilor. Da, Părinte, că așa a fost înaintea Ta bunăvoința Ta.”

Misiunea îngerilor

Origen, Despre principii, Cartea a Întâia, I, 8, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 8, pp. 103, 104

„(...) Să nu credem că numai întâmplător a fost hărăzită câte unui înger o misiune oarecare: de pildă, lui Rafael, sarcina de a purta de grijă și de a vindeca, lui Gavriil, pe cea de a conduce războaiele, lui Mihail, pe cea de a primi rugăciunile și cererile muritorilor. Trebuie să credem că slujirile acestea nu le-au primit altfel decât că fiecare s-a arătat vrednic de ele, și anume, potrivit râvnei și virtuților pe care le-a arătat înainte de întocmirea acestei lumi. Atunci a avut loc, de pildă, în rândul arhanghelilor, repartizarea pe seama fiecăruia a cutărei sau cutărei căpetenii sau conducător al cetei sale. Și am spus că acest lucru nu s-a făcut întâmplător și fără socoteală, ci a fost rânduit pe temeiul unei judecăți prea drepte și prea înțelepte a lui Dumnezeu și împărțit pe baza meritelor potrivit judecății Lui și cu învoirea Lui: așa a fost încredințat câte unui înger Biserica Efesenilor (Apocalipsa 2, 1), altuia Biserica celor din Smirna (Apocalipsa 2, 8), un înger a fost dat lui Petru (Faptele Apostolilor 12, 7), altul lui Pavel (Faptele Apostolilor 27, 23) și așa mai departe, fiecăruia «din aceștia mai mici» i-a fost încredințat cutare sau cutare înger din cei «care zilnic văd fața lui Dumnezeu» și care trebuie să fie îngerul care înconjoară din toate părțile pe cei ce se tem de Dumnezeu. Și nu trebuie să ne gândim că toate acestea s-ar fi desfășurat la întâmplare și fără prevedere, nici că îngerii ar fi fost creați de la natură în felul acesta, căci și atunci s-ar fi putut aduce Creatorului învinuirea de parțialitate; ci se cade să credem că hotărârea s-a luat după vrednicie și după destoinicii, după puterea și darul fiecăruia, potrivit atotdreptei și nepărtinitoarei cârmuiri a lumii.”