Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Luca 10, 38-42; 11, 27-28

Luca 10, 38-42; 11, 27-28

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Evanghelia zilei
Un articol de: Pr. Narcis Stupcanu - 21 Noiembrie 2018

„În vremea aceea a intrat Iisus într-un sat, iar o femeie cu numele Marta L-a primit în casa ei. Și ea avea o soră ce se numea Maria, care, așezându-se la picioarele Domnului, asculta cuvântul Lui. Iar Marta se silea cu multă slujire și, apropiindu-se, a zis: Doamne, oare nu socotești că sora mea m-a lăsat singură să slujesc? Spune-i, deci, să-mi ajute. Și, răspunzând, Domnul i-a zis: Marto, Marto, te îngrijești și pentru multe te silești, dar un singur lucru trebuie: căci Maria partea cea bună și-a ales, care nu se va lua de la ea. Și, când zicea El acestea, o femeie din mulțime, ridicând glasul, I-a zis: Fericit este pântecele care Te-a purtat și fericit este pieptul la care ai supt! Iar El a zis: Așa este, dar fericiți sunt și cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l păzesc pe el.”

Smerenia Maicii Domnului

Sfântul Ambrozie al Milanului, Scrisori, scrisoarea a XLII-a, 5-7, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 53, pp. 202-203

„(...) Maria a auzit glasul îngerului, și, după ce înainte zisese: Cum va fi aceasta? (Luca 1, 34), întrebând, fiindcă nu credea că poate naște fără bărbat, a răspuns după aceea: Iată, roaba Domnului. Fie mie după cuvântul Tău (Luca 1, 38). Aceasta este Fecioara care a zămislit în pântece, Fecioara care a născut Fiu. A fost scris așa: Iată, Fecioara va lua în pântece și va naște fiu (Isaia 7, 14). N-a zis numai că Fecioara va zămisli, dar și că Fecioara va naște. Care este acea poartă a templului, acea poartă care dă spre răsărit, dar care rămâne închisă: Și nimeni, zice prorocul (Iezechiel 44, 2), nu va intra pe ea, decât numai Domnul Dumnezeul lui Israil. Oare nu este Maria această poartă prin care a intrat în această lume Mântuitorul? Aceasta este poarta dreptății, precum El Însuși a zis: Lasă-ne să împlinim toată dreptatea (Matei 3, 15). Această poartă este fericita Maria, despre care s-a scris că Domnul va intra pe ea și va fi închisă (Iezechiel 44, 2) după naștere; fiindcă Fecioară a zămislit și a născut. Ce este de necrezut dacă, împotriva obiceiului obârșiei firești, Maria a născut și a rămas fecioară, de vreme ce, tot împotriva obiceiului firesc, marea a văzut și a fugit, iar apele Iordanului s-au întors la izvorul lor? (Psalmi 113, 3). Așadar, de ce este de necrezut că Fecioara a născut, când citim că din piatră a ieșit apă (Ieșirea 17, 6) și că valurile mării s-au întărit în chip de zid (Ieșirea 14, 22)? De ce este de necrezut că omul a ieșit din Fecioară, când piatra a dat apă din belșug (Numerii 20, 11), fierul a plutit pe dea­supra apelor (IV Regi 6, 6), omul a mers pe deasupra apelor (Matei 14, 26)? Așadar, dacă marea l-a purtat pe om pe suprafața ei, n-a putut Fecioara să nască om? Și ce Om? Cel despre Care citim: Și le va trimite Domnul pe un Om care-i va mântui și Domnul va fi cunoscut egiptenilor (Isaia 19, 20-21). În Vechiul Testament o fecioară a evreilor a condus armata pe mare; în Noul Testament o Fecioară a fost aleasă pentru mântuire în palatul Împăratului Ceresc.”