Luca 10, 38-42; 11, 27-28

„În vremea aceea a intrat Iisus într-un sat, iar o femeie cu numele Marta L-a primit în casa ei. Și ea avea o soră ce se numea Maria, care, așezându-se la picioarele Domnului, asculta cuvântul Lui. Iar Marta se silea cu multă slujire și, apropiindu-se, a zis: Doamne, oare nu socotești că sora mea m-a lăsat singură să slujesc? Spune-i, deci, să-mi ajute. Și, răspunzând, Domnul i-a zis: Marto, Marto, te îngrijești și pentru multe te silești, dar un singur lucru trebuie: căci Maria partea cea bună și-a ales, care nu se va lua de la ea. Și, când zicea El acestea, o femeie din mulțime, ridicând glasul, I-a zis: Fericit este pântecele care Te-a purtat și fericit este pieptul la care ai supt! Iar El a zis: Așa este, dar fericiți sunt și cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l păzesc pe el.”

Smerenia Maicii Domnului

Sfântul Ambrozie al Milanului, Scrisori, scrisoarea a XLII-a, 5-7, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 53, pp. 202-203

„(...) Maria a auzit glasul îngerului, și, după ce înainte zisese: Cum va fi aceasta? (Luca 1, 34), întrebând, fiindcă nu credea că poate naște fără bărbat, a răspuns după aceea: Iată, roaba Domnului. Fie mie după cuvântul Tău (Luca 1, 38). Aceasta este Fecioara care a zămislit în pântece, Fecioara care a născut Fiu. A fost scris așa: Iată, Fecioara va lua în pântece și va naște fiu (Isaia 7, 14). N-a zis numai că Fecioara va zămisli, dar și că Fecioara va naște. Care este acea poartă a templului, acea poartă care dă spre răsărit, dar care rămâne închisă: Și nimeni, zice prorocul (Iezechiel 44, 2), nu va intra pe ea, decât numai Domnul Dumnezeul lui Israil. Oare nu este Maria această poartă prin care a intrat în această lume Mântuitorul? Aceasta este poarta dreptății, precum El Însuși a zis: Lasă-ne să împlinim toată dreptatea (Matei 3, 15). Această poartă este fericita Maria, despre care s-a scris că Domnul va intra pe ea și va fi închisă (Iezechiel 44, 2) după naștere; fiindcă Fecioară a zămislit și a născut. Ce este de necrezut dacă, împotriva obiceiului obârșiei firești, Maria a născut și a rămas fecioară, de vreme ce, tot împotriva obiceiului firesc, marea a văzut și a fugit, iar apele Iordanului s-au întors la izvorul lor? (Psalmi 113, 3). Așadar, de ce este de necrezut că Fecioara a născut, când citim că din piatră a ieșit apă (Ieșirea 17, 6) și că valurile mării s-au întărit în chip de zid (Ieșirea 14, 22)? De ce este de necrezut că omul a ieșit din Fecioară, când piatra a dat apă din belșug (Numerii 20, 11), fierul a plutit pe dea­supra apelor (IV Regi 6, 6), omul a mers pe deasupra apelor (Matei 14, 26)? Așadar, dacă marea l-a purtat pe om pe suprafața ei, n-a putut Fecioara să nască om? Și ce Om? Cel despre Care citim: Și le va trimite Domnul pe un Om care-i va mântui și Domnul va fi cunoscut egiptenilor (Isaia 19, 20-21). În Vechiul Testament o fecioară a evreilor a condus armata pe mare; în Noul Testament o Fecioară a fost aleasă pentru mântuire în palatul Împăratului Ceresc.”